Absurd de infinit
Absurd de infinit

De la ferestrea mea văd totul
Cum oameni trec debusolați de parcă nu-și cunosc scopul
Ușor, la pas, însoțiți sau poate singuri
Ceea ce astăzi e email, ieri se trimitea în plicuri

Nu vreau să cad prin mica gaură din geam
Nu vreau să intre frigul, mai bine te spărgeam
Mai bine mă luam cu totul, si mă căram din a ta-ți casă
Frumos și legănat, să nu iți pic în plasă

Dar iată, astăzi, privind prin geamul sfredelit
Îmi scriu amarul, poate l-ai citit
Văd nori neclari, căci sticla-mi e murdară
Pân’ la senin de seară, atunci când stele se aprind și-mi luminează chipul, ca flacăra de lumânară

Oh, tu, absurd de infinit
Când limbile ți-ai împletit
Chip malefic ți-ai cioplit
Din nisip te-ai scos, tot acolo-ai împietrit

Autor: Robert Ungureanu

Foto: Robert (Jocco)