Absurd de infinit

Absurd de infinit

"în Poezie și literatură" by

De la ferestrea mea văd totul
Cum oameni trec debusolați de parcă nu-și cunosc scopul
Ușor, la pas, însoțiți sau poate singuri
Ceea ce astăzi e email, ieri se trimitea în plicuri

Nu vreau să cad prin mica gaură din geam
Nu vreau să intre frigul, mai bine te spărgeam
Mai bine mă luam cu totul, si mă căram din a ta-ți casă
Frumos și legănat, să nu iți pic în plasă

Dar iată, astăzi, privind prin geamul sfredelit
Îmi scriu amarul, poate l-ai citit
Văd nori neclari, căci sticla-mi e murdară
Pân’ la senin de seară, atunci când stele se aprind și-mi luminează chipul, ca flacăra de lumânară

Oh, tu, absurd de infinit
Când limbile ți-ai împletit
Chip malefic ți-ai cioplit
Din nisip te-ai scos, tot acolo-ai împietrit

Autor: Robert Ungureanu

Foto: Robert (Jocco)

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi