primăvara

Primăvara văzută de la fereastră

"în Păreri și opinii" by

Poate ați uitat, dar e primăvară. Poate că nu vă mai pasă – știu, viața asta, așa cum o experimentăm acum, poate părea sufocantă. Timpul parcă se scurge fără să lase o urmă, și toate zilele sunt la fel. Nici nu mai știm ce zi e, nici măcar ce lună. Știm doar că suntem blocați în case, și că afară e primăvară și e Soare, și am vrea să gustăm puțin din toate astea. Măcar cinci minute, să mai simțim și noi că trăim cu un scop.

Știu că viața ta s-a schimbat mult în ultima lună.

Știu că nu ți-ai mai văzut de prea mult timp prietenii și membrii familiei care nu locuiesc împreună cu tine, și ți-e dor. Și, sunt convinsă, nu ți-e dor numai de oameni. Stând în casă, ai realizat că natura, pe care o ignorai cu atât de mult tact înainte, este mai mult decât necesară pentru fericirea ta, atât fizică, cât și sufletească. Știu, e greu. Dar, nu uita – e primăvară! Dacă vrei să trăiești câteva clipe însemnate de fericire, atât de scurte și, totodată, infinite, scoate capul pe fereastră! Da, da, sună ca o glumă, dar eu vorbesc serios. Dacă nu poți să ieși și să te bucuri de primăvara (mersul la pâine cu masca pe față nu se pune ca bucurie), lasă o părticică din primăvară să vină la tine.

Natura, dincolo de panica și de suferința noastră, își continuă cursul normal.

Pomii înfloresc, dar nu le mai simțim parfumul florilor decât dacă avem norocul să avem unul aproape, atunci când deschidem fereastra. Păsările ciripesc vesele, fără să știe ce se petrece acum cu întreaga omenire. E atâta verde afară, încât începe să fie verde și în sufletul nostru, chiar dacă vedem toată această manifestare a vieții printr-o bucată de geam. Și aproape că uităm ce se întâmplă acum cu noi. Aproape că uităm că nu suntem afară, ca să atingem toată această bucurie, ci suntem închiși în apartamentul nostru și, totodată, suntem pradă propriilor gânduri.

Cea mai frumoasă parte a primăverii este momentul în care înflorește liliacul. Atunci știi că, într-adevăr, primăvara nu se află nicidecum la începutul ei exploziv, dar nu este nici aproape de final. Este un echilibru perfect al naturii, și ne învață că mai avem o șansă de a fi fericiți.

Deschide fereastra. Intră aer curat, iar gândurile tale negative se risipesc imediat, și pier.

Cerul e albastru, senin, și dacă întinzi mâna, poți să îl atingi. Păsările ciripesc cu o nepăsare jucăușă, și parcă ai cânta și tu cu ele. Până anul ăsta, nici măcar nu ți-ai oferit răgazul de a le asculta, nici nu le-ai auzit. Sau, poate că până acum nici nu au cântat cu asemenea voiciune, pentru că nu le lăsam noi loc să o facă. Pomii încă împart parfum de nemurire, și poți simți asta și de la etajul trei al unui bloc. Atâtea zeci de flori, de pete de culoare, își scot mândre trupul la iveală, mai mult decât în oricare altă primăvară. Pentru că asta e primăvara lor, doar a lor, nu mai sunt obligate să o împartă cu noi. Nu mai „furăm” primăvara din mâinile proprietarilor ei de drept, ci o primim doar pentru că ei binevoiesc să ne dea și nouă un ciob din toată această izbucnire de prospețime.

După anotimpul ăsta, petrecut în casă, o să  învățăm cum să ne bucurăm mai mult de lucrurile simple, de cele care ne aduc cea mai mare pace.

Nu o să mai trecem nepăsători pe lângă tot ce e frumos. O să deschidem mai larg ochii, și, când vom fi iar afară, nu ne vom mulțumi doar cu a face o poză unui fluture sau unei flori și a o posta pe Instagram. Nu, o să lăsăm telefoanele în buzunar și doar o să privim. Pentru că acele imagini vor rămâne mai adânc întipărite în sufletul nostru decât ar face-o o simplă poză.

Până atunci, deschide fereastra. Și doar privește câtă frumusețe ai în jur, câtă pace divină, câtă împlinire.

Cu ce folos deține un om grămezi de lucruri, dacă nu devine umil în fața unui astfel de tablou? Privește, ascultă și taci. Și gândește-te la câte ai, chiar și așa, între patru pereți. Ai ochi, și poți să vezi toate astea, ai urechi și poți auzi murmurul naturii – al gâzelor și al păsărilor. Ai nas și poți simți toate miresmele pe care le aduce o adiere călduță de bucurie. Și stai așa, cu fereastra deschisă, chiar și când e târziu. Dacă te simți singur în miez de noapte, poți chiar și atunci să arunci o privire afară, și să vezi cum arată primăvara sub lumina lunii – parcă ne ascunde mii de secrete, când ea nu are niciunul!

Suntem închiși doar de către noi înșine. Putem să inspirăm primăvară și să expirăm iubire, dacă ne permitem. Acum, avem de toate, câte puțin din tot ce este frumos, suntem o balanță a bucuriei simple. Când am devenit atât de repede flori de liliac?

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi