om la lună

Interviu om la lună – pace pe timp de pandemie

"în Interviuri" by

Eu am descoperit om la lună întâmplător, era o piesă care mi-a atras atenția, iar, datorită surorii mele mai mici, care e in love cu piesa Pace, am căutat mai mult. Am descoperit că om la lună e mai mult decât ce vezi, auzi sau gândești când asculți piesele lor, ci despre ce simți în acel moment. Am dat de oameni calzi, deschiși, mai mare dragul să povestești cu ei. Mai jos descoperiți frumosul din spatele unui nume, unei trupe, unor piese.

Î: Ce a fost înainte de om la lună? De unde se trage practic ideea trupei?

R: Om la lună a fost proiectul meu solo, cu muzică și poezie. A pornit dintr-un dor mare de a cânta, după o pauză de vreo șase ani în care nu a mai cântat pe o scenă. Și a mai fost nevoia de a pune în cântece și versuri lucrurile pe care le-am simțit și trăit în tot timpul acesta. E o formă de expresie a bucuriilor și a fricilor mele.
A funcționat așa, ca proiect solo, din vara lui 2018, până in vara lui 2019. Apoi s-a transformat în trupa om la lună, cu Dragoș, Cătălin și Adrian.

om la lună
Foto: Ruxandra Scripcariu

Î: Care sunt ideile pe care s-a clădit prezentul trupei?

R: Ideea care ne-a adus aici este bucuria de a cânta. Fiecare dintre noi are o istorie în spate, cu bune și cu rele. Ce am descoperit atunci când ne-am întâlnit este bucuria autentică de-a cânta. O bucurie pe care o simți de obicei la începuturi, când ești mic. Noi am regăsit bucuria asta împreună, în zilele noastre. Și având ca punct de plecare această bucurie, lucrurile au crescut absolut firesc. Cântecele, armoniile, totul s-a construit foarte natural. Și la bucuria asta ținem cel mai mult și încercăm să nu o mai pierdem vreodată.

Î: Piesele se adresează unui anumit public?

R: Cred că oamenii descoperă muzica în momentele în care au cea mai mare nevoie de ea. Nu cred că ne adresăm unui public anume. Muzica noastră se dă și pe Guerrilla dar și pe Radio România Actualități. Sunt convins că peste tot se găsesc oameni dornici să asculte muzică frumoasă. Și eu chiar cred că facem muzică frumoasă. Miza e să ajungem la oameni.

om la lună
Foto: Shamrockraver Photography

Î: Până acum dintre toate reușitele, care a adus satisfacția cea mai mare?

R: Suntem o trupă destul de nouă, nu avem o istorie așa mare, multe albume scoase sau concerte mari. Așa că, referința noastră ține de noi. Reușita e evoluția noastră ca trupă, faptul că tot timpul de când ne-am adunat am făcut câte ceva, am scris cântece noi, am ajuns la o mulțime de oameni într-un timp foarte scurt. Cred că asta e reușita noastră, evoluția.

Î: Dintre toate piesele voastre există una cu o poveste mai aparte?

R: Dacă la început am dezvoltat piesele mele vechi, cele pe care le cântam singur, odată cu trecerea timpului am început să scriem piese noi, împreună. Marea bucurie este să vezi cum de la ceva ce nu există poate să se nască și să crească ceva așa de frumos. Să vezi contribuția creativă a fiecăruia, cum se dă cântecul de la unul la altul, cum se îmbogățește. Am simțit lucrul acesta la fix prima repetiție împreună, când am scris cântecul Pace. Băieții tocmai se despărțiseră de vechea lor trupă, erau foarte descumpăniți, iar atunci când ne-am văzut prima dată la o bere am vorbit foarte mult și ce simțeau ei m-a inspirat să scriu niște versuri gândindu-mă la ei. Apoi, la prima întâlnire la sala de repetiție am început să cântăm și a ieșit piesa Pace, un cântec foarte iubit și de noi și de public. La finalul primei repetiții aveam deja prima piesa. Asta ne-a dat o mare încredere și ne-a dat convingerea că suntem poriviți unii cu alții.

om la lună
Foto: Shamrockraver Photography

Î: Dacă ar fi să scoateți o piesă despre perioada asta, ce titlu ar avea și care ar fi ideea de bază?

R: Sunt zile bune și zile mai puțin bune în perioda asta. Sunt sentimente contradictorii, bune și rele, de la „în sfârșit avem niște timp pentru noi și ai noștri”, la „vreau să se termine odată perioada asta”. Din toată distanțarea asta socială și din dorul ăsta mare pe care îl simțim pentru atât de mulți oameni și atât de multe lucruri au început să se nască piese noi. Trăim lucruri pe care nu le-am mai trăit, emoțiile sunt de tot felul, și putem trece mai ușor punând emoția în cântece. Nu știu ce o să iasă, dar pentru noi e extrem de important să facem asta. E terapie curată.

Î: Unde visați să concertați în perioada următoare?

R: Ținând cont de timpurile pe care le trăim aș spune că visăm să cântăm, punct. Oriunde, doar să putem cânta din nou față în față cu publicul. E foarte mare dorul.

Î: Care este cea mai mare provocare în ceea ce privește promovarea?

R: E provocarea oricărui creator de conținut, așa cum se spune azi. Să fie relevant, să fie bine făcut, să ajungă unde trebuie, să se diferențieze de ceilalți. E mult mai ușor azi decât pe vremuri, având la dispoziție internetul. Pe de altă parte, în toată marea de informație, ca să îți faci și tu loc trebuie să fii autentic, creativ, inovator. Avantajul nostru e că muzica ajunge mai ușor la oameni, prin puterea fiecăruia de a deveni purtător de mesaj. Dacă îți place o dai mai departe prietenilor tăi, oamenilor din comunitatea ta.

Ne bucurăm enorm de fiecare dată când primim un mesaj de genul „abia acum am aflat de voi, ce frumos e ceea ce faceți!” Nu cred că mai suntem în etapa în care avem nevoie de confirmarea că ceea ce facem e bine, dar ne aduce o mare bucurie absolut fiecare mesaj în care cineva ne spune că e important pentru el ceea ce facem noi. Că îl bucură sau îl emoționează, că îl ajută să își explice ceva ce nu reușea, sau că pur și simplu îi dă o stare de bine. Vorbim foarte mult cu oamenii, cu fiecare în parte chiar. E important să știm unii de alții, să ne găsim și să rămânem împreună.

Foto: Shamrockraver Photography

Î: Care este povestea din spatele numelui?

R: Om la lună e un joc de cuvinte. Și cuprinde multe înțelesuri, fiecare îl poate găsi pe al lui. Pentru mine e un strigăt al celor pierduți pe undeva, visători cu capul în nori, plini de emoții și de frici, bucuroși și triști, ușor neadaptați vremurilor, salvatori și salvați. E născut acum mulți ani, într-o noapte de iarnă cu eclipsă de lună, la Cabana Postăvarul.

Î: Prezice om la lună un sfârșit în viitorul apropiat?

R: Nu prea cred în sfârșitul apocaliptic al lumii, ca în filme. S-a întâmplat de atât de multe ori în istoria omenirii să se schimbe lucrurile știute de până într-un punct. Iar oamenii s-au readaptat, au învățat să facă altfel lucrurile, au supraviețuit. Așa vom face și acum. Ne vom readapta. Cât despre noi, cu siguranță o să cântăm până la final, care o fi acela, ca orchestra de pe Titanic.

Dacă ai nevoie de liniște în perioada asta, recomand să dai play unei piese de la om la lună. Mai descoperi ceva nou, mai asculți ceva frumos sau pur și simplu vezi cine sunt oamenii ăștia și despre ce vorbesc.

Foto: Ruxandra Scripcariu

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi