O mare de lacrimi

Recenzie – „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys

"în Recenzii/Cărți & Filme" by
Timp de citit: 6 minute

Acum un an de zile m-am lăsat învăluită de o poveste, o dramă ce m-a marcat sufletește și psihic și care, totodată m-a făcut să văd viața cu alți ochi.

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă războiul, ce înseamnă să lupți să rămâi în viață, să alergi după libertate și să simți că nu o poți atinge? Ei bine, romanul „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys, te va face să stai cu sufletul la gură, să trăiești la intensitate maximă fiecare clipă și, totodată, să fii martor la unul dintre cele mai tragice evenimente ale lumii.

Acest roman aduce în fața publicului una dintre cele mai negre zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, 30 ianuarie 1945, o dată care a marcat mii de oameni. Scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff arată cât de crud este războiul, câți oameni cad pradă acestuia și cât de mult se luptă aceștia pentru a-și trăi viața. Nava transporta peste 10 mii de suflete, printre care civili, răniți, ofițeri și chiar oameni ai armatei naziste. Din nefericire, vasul a fost străpuns de un submarin sovietic, care l-a scufundat în Marea Baltică, unde peste 9000 mii de oameni și-au pierdut viața, dintre care, 5000 erau copii.

Ruta Sepetys vorbește despre o călătorie anevoioasă spre libertate, despre foamete, moarte, dar și despre iubire.

Evidențiază prin opera sa tăria de caracter a civililor, efortul depus de aceștia în lupta cu războiul și, totodată, povestea oamenilor care au putut să se mențină oameni când cei mai mulți dintre semenii lor deveniseră bestii.

Romanul invită cititorul să se alăture unei aventuri al cărei scop final este supraviețuirea, să nu dea uitării acel tragic eveniment și să își amintească de sufletele care nu au reușit să mai vadă toate răsăriturile. „O mare de lacrimi” este inspirată de fapte reale, iar autoarea țese o povestire care are ca protagoniști 4 tineri: Joana, Emilia, Florian și Alfred, fiecare având în spate o poveste emoționantă.

Joana este un nume cunoscut pentru cei ce au citit „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys, aceasta fiind verișoara protagonistei din romanul menționat anterior și creează un univers fictiv comun. Familia Linei își sacrifică libertatea pentru cea a Joanei, pentru că, cum bine știm, războiul dezbină familii și lasă în urmă sechele. Cu toate acestea, sacrificiul este făcut în zadar. Deoarece nevoia de a sta în libertate îi împinge pe Joana și părinții ei să se despartă.

Așadar, Joana întruchipează în acest roman o tânără lituaniană, curajoasă și bună la suflet care s-a putut refugia în Germania.

Este o asistentă medicală ce ajută civilii și care își dorește să-și reîntâlnească familia, dar care are sufletul îndurerat, amintirile ce i-au rămas fiindu-i și unul dintre motivele pentru supraviețuire.

„În loc să îi ajut eram obligată să privesc panorama catastrofei care se derula înaintea ochilor mei. Vina mă urmărea. Eu eram prizoniera ei.”

„Războiul schimbase ordinea priorităților mele. Acum mă agățam mai mult de amintiri decât de viitor sau de lucruri materiale.”

Emilia este o tânără poloneză în vârstă de 15 ani ce poartă în pântec rodul unui viol săvârșit de o trupă sovietică. Aceasta alege să mențină secretul pe tot parcursul romanului, dar în cele din urmă se destăinuie Joanei atunci când aduce pe lume o fetiță, care în primă fază nu o dorea, dar pe care ajunge să o iubească iremediabil. Este un personaj special care reușește să-și păstreze inocența și bunătatea până la finalul romanului, în ciuda ororilor la care a fost supusă.

„Amintiri îngropate în memorie se scurgeau acum, picurau afară prin fanta cândva peticită.”

„Devenisem expertă în a mă preface. Atât de bună era încât, după o vreme, granița dintre adevărul meu și ficțiune a început să se estompeze. Și uneori, când ajungeam să mă prefac atât de bine, mă păcăleam chiar și pe mine însămi.”

Florian este un artist prusac, un tânăr ambițios, curajos, ce are și un secret.

Acesta creează confuzie în rândul persoanelor care îl însoțesc în aventură. El poartă în permanență un rucsac, dar ceea ce ei nu știu, este că acolo stă calea de a se elibera o dată și pentru totdeauna de război.

„În mijlocul acestui război dintre Hitler și Stalin, oare mama mea m-ar considera în continuare un tânăr plin de talent sau, din contră, un infractor?”

Alfred este, după părerea mea, un personaj dubios, ce suferă din dragoste și consideră că face tot ce poate pentru țara sa. Este un caracter căruia îi lipsește inteligența, un om dominat de tristețe ce a mânjit cu noroi viața persoanei pe care o venera. Este tipul de om care întruchipează vehement dorința pe care o avea Hitler, aceea de a extermina orice rasă impură.

„Marinarul atrăgea atenția în mod inutil. Era mai mult decât un biet nătărău fără experiență; își dorea cu disperare să se simtă important. Cunoșteam genul acesta de oameni.”

În toată acea suferință, cât și în mijlocul acelei tensiuni există și o parte frumoasă, anume povestea de dragoste dintre Joana și Florian.

Aceste două personaje se lasă învăluite de fiorii dragostei și în acele momente de agonie, ei aleg să se iubească. Experiențele dureroase din război îi aduc cât mai aproape unul de celălalt. Dorul de familie, frica de moarte și dorința de supraviețuire fac caracterele să se ajute reciproc, să lupte cot la cot pentru a fi liberi și, totodată, să dea o șansă acestei relații, aparent imposibile.

„Tocmai când credeai că războiul ți-a luat tot ce iubeai, întâlnești pe cineva și îți dai seama că, într-un fel sau altul, tot mai ai ceva de oferit.”

„O mare de lacrimi” nu este doar istorisirea unui tragic eveniment din război, cât și o lecție de viață.

Ruta Sepetys ne arată că dragostea și prietenia dintre oameni te pot face să dai tot ce e mai bun atunci când vrei să-ți atingi scopurile. Cele patru personaje au fost aduse împreună din întâmplare, dar dragostea dintre ei a fost cea care i-a menținut împreună. Emilia, copila de doar 15 ani a fost considerată de Florian o soră mai mică, la care nu a vrut să renunțe în război. A ținut cu dinții de legătura dintre ei și, chiar dacă ea reprezenta mai mult o piedică, el a ales să o țină aproape și să îi ofere șansa de a se elibera.

Ce mi-a plăcut:

Am stat cu sufletul la gură pe tot parcursul romanului. Am trăit cot la cot cu personajele, le-am simțit durerea, tristețea și chiar și bunătatea de care au dat dovadă. Am adorat modul în care realitatea se împletește cu ficțiunea, devenind un dans armonios ce conturează perfect acea atmosferă a războiului. Am iubit modul în care subiectul a fost abordat, ideea genială de a da glas fiecărui personaj, de a-i lăsa să-și expună gândurile și propria percepție asupra războiului.

Ceea ce am apreciat cu adevărat la acest roman, pe lângă cele menționate mai sus, este ideea autoarei de a-i oferi acestui sumbru peisaj puțină dragoste.

Povestea de amor care se leagă între două dintre personajele principale este, pentru mine, lumina de la capătul tunelului și, totodată,. ultima fărâmă de speranță pe care o poți avea în acele momente. Autoarea a oferit personajelor prilejul de a se iubi atunci când totul părea imposibil, astfel aceștia având un motiv în plus de a trăi.

Ce nu mi-a plăcut:

Ceea ce m-a făcut să dau la un moment dat înapoi este suferința și durerea pe care autoarea reușește să o prezinte aproape perfect în roman. Sunt descrise în amănunt momentele tragice prin care trec personajele, dar, totodată, oferă o perspectivă reală asupra războiului.

Pentru mine, nu a fost neapărat un lucru deranjant, dar pentru cineva care ar dori să se binedispună sau nu are tăria de caracter să citească astfel de lucruri, cartea aceasta nu este una dintre cele mai potrivite.

Romanul m-a făcut să plâng, să râd și totodată să mă dau cu capul de o realitate cruntă a unor evenimente din trecut. Mi-a deschis ochii în ceea ce privește viața și mi-a dovedit că, indiferent cât de greu ar fi, întotdeauna există ceva pentru care merită să luptăm.

Este un roman excepțional ce merită citit până la ultima pagină. Merită savurat din plin, atât de tineri cât și de persoanele mai în vârstă ce sunt pasionate de istorie. Sugerez cititorilor înrăiți să ia în mână acest roman și să se lase învăluiți de o poveste excepțională.

Ți-am stârnit curiozitatea? Comandă cartea aici!

Ambiție, responsabilitate și devotament sunt cuvintele care mă caracterizează cel mai bine. Am 20 de ani, sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și fac ceea ce îmi place cel mai mult, scriu. O persoană curioasă, libertină și cu o minte ageră, așa mă pot descrie. Sunt un om care nu se mulțumește cu puțin și pune suflet în tot ceea ce face.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi