Vinerea Mare

Tânguire la mormântul închipuit al lui Iisus în Vinerea Mare

"în Dosarul Săptămânii" by

Liniște în catedrală

E Vinerea Mare. Mă aflu într-o catedrală gigantică și întunecată. Cu greu reușesc să deslușesc niște minime trăsături arhitectonice, atât e de gros întunericul. Cu toate astea, arcul semicircular de pe coloane, capitelurile și cupola rotund-centrală mă fac să cred că este o construcție bizantină.
Încerc să-mi fac loc cu coatele printre mulțimea irespirabilă de oameni. Vreau să ajung mai în față, iubesc ceremonia Prohodului! Lumina solară pare atât de departe noaptea… Și e atât de liniște! Se aud șoapte îndepărtate, parcă nici nu-s din lumea asta. În rest, foșnăitul papucilor pe podeaua de marmură sunt singurii care mai amintesc că-s încă printre semenii mei.

Așteptare tensionată

Toată lumea e îmbrăcată în haine întunecate. Tăcerea este desăvârșită. Atmosfera este impregnată de o așteptare încordată. Cu toții așteaptă cel mai mic semnal – o crăpătură la ușa altarului, o sutană neagră care merge grăbit spre ușile împărătești – care să le arate că slujba începe. Deja au trecut 10 minute de când ar fi trebuit să înceapă…

Și, deodată, un glas nepământesc s-a făcut auzit

Dvera neagră, cu cruci albe desenate pe ea, este trasă lin din spatele altarului. Și, deodată, un glas nepământesc, o voce gravă de monah, s-a auzit. Slujba a început.

Printre crăpăturile ușilor împărătești se zăresc frânturi din Sfânta Masă pe care ard lumânări. Un preot scund, îmbrăcat într-o simplă dulamă peste care își poartă epitrahilul negru, își ține potcapul în mână și se îndreaptă către ușile împărătești. Se așază cu ceaslovul în fața lor, în timp ce muzica psaltică răsună fierbinte din glasurile psalților.

O apariție cernită, sobră și impunătoare

Peste o bucată de vreme, ceva se schimbă pe scena urmărită de ochii credincioșilor. O apariție cernită, sobră și impunătoare. Un arhiereu. Omoforul, engolpionul și camilafca îl evidențiază printre înfățișarea comună a celorlalți slujitori. Cu pleoapele înverzite de privegheri și post, rostește în taină câteva cuvinte și binecuvântează cu ambele mâini mulțimea de credincioși, la care ei îi cântă întru mulți ani.

Un sobor smerit

Ușile împărătești se deschid, la fel și cele laterale. Cu arhierul în centru, soborul preoțesc iese în naos pentru a se așeza cu lumânări în fața mormântului Dumnezeului lor. Acesta este simbolic reprezentat de o masă peste care sunt așezate Sfântul Epitaf, Sfânta Scriptură și Sfânta Cruce. Enoriașii se opresc din trecerea prin Sfântul Aer pentru a face loc preoților. Lumânările se aprind duios și privegherea începe. Cărticelele cu versuri se împart din mână în mână în toată biserica. Cu toții încep o tânguire la mormântul închipuit al lui Iisus… În mormânt, Viață,/Pus ai fost, Hristoase (…).

Clopote și felinare

În curtea catedralei, se aud clopote și se văd felinare. Liniștea este împletită cu sunetele joase ale clopotelor. Pe fundal, se aud lin glasurile credincioșilor din biserică.
…Un trecător trece prin fața turnului-clopotniță. Intră, aprinde o lumânare și pleacă. E Vinerea Mare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi