Paștele

Cum sărbătoreau strămoșii noștri Paștele?

"în Dosarul Săptămânii" by

Sărbătorile pascale își pierd din însemnătate cu fiecare an care trece peste ele. Probabil ai observat și tu până acum că Paștele s-a transformat într-un prilej de a lipsi câteva zile de la școală sau de a avea două trei zile libere de la serviciu. Sigur, este important să petrecem timpul împreună cu ocazia acestei sărbători, ca o familie. Însă unde s-au pierdut obiceiurile și tradițiile? Când a devenit Paștele doar un alt moment în care oamenii se închină în fața mâncării și a băuturii?

Am dat uitării sacralitatea acestei sărbători?

Vârstnicii reprezintă marea majoritate a populației care încă onorează voința strămoșilor noștri. Pe vremuri, aceștia trăiau intensitatea sărbătorilor prin credință, nu doar așteptând să primească lumină, ci căutând-o deasemenea în ei însuși. Bătrânii aveau nădejde în suflet, încercând să schimbe relațiile dintre oameni înspre mai bine și să se apropie mai mult de Dumnezeu.

Pregătirile de Paște nu erau lipsite de cel mai important element, și anume sfințenia.

Învierea lui Hristos era un simbol al renașterii, oamenii având șansa de a-și regreta păcatele, atingând astfel purificarea spirituală. Acest lucru nu era obținut cu ușurință, postul fiind mult mai aspru decât în zilele noastre. Oamenii mâncau puțin de Florii, iar mai apoi în Joia Mare. Perioada dinaintea Paștelui era destinată rugăciunii, foarte multe persoane rugându-se pentru iertarea păcatelor.

Deși oamenii tânjeau după o curățenie interioară, nici gospodăriile acestora nu erau neglijate.

Femeile se ocupau de treburile casnice, având grijă ca acestea să fie gata până în Joia Mare, zi în care femeile nu aveau voie să aibă nicio activitate. În caz contrar, își făcea apariția Joimărița, o creatură înspăimântătoare care le venea de hac femeilor leneșe.

Conform legendei, când Isus era răstignit pe cruce, Maica Domnului a așezat împreună cu femeile mironosițe un coș de ouă la picioarele Sale. Sângele care s-a scurs de pe cruce a dat ouălor culoare roșie, iar de atunci femeile obișnuiesc să înroșească ouăle în Joia Mare. Cojile trebuiau aruncate mai apoi pe Apa Sâmbetei pentru a anunța blajinii că pot sărbători și ei Paștele.

Cine sunt blajinii și când sărbătoresc Paștele?

Blajinii sunt un popor mitic din folclorul românesc, cunoscuți adesea drept strămoșii noștri. Aceștia trăiesc pe Celălalt Tărâm, păstrând legătura cu lumea noastră, denumită Lumea Albă. Există diferite interpretări în ceea ce privește modul de trai al blajinilor. Unii cred că aceștia locuiesc în sate și orașe, asemenea nouă, pe când alții consideră că blajinii nu au locuințe, trăind sub umbra pomilor. Legendele îi prezintă ca fiind pașnici și având o inimă blândă, rugându-se pentru mântuirea omenirii. Se crede că aceștia provin din copii morți imediat după naștere, care nu au fost încă botezați, luându-ne locul pe Pământ după sfârșitul lumii.

Blajinii nu pot ști când vin sărbătorile pascale, bazându-se pe legătura pe care au format-o cu oamenii de-a lungul secolelor. Fiind recunoscători pentru grija pe care ne-o poartă blajinii prin rugăciune, oamenii au decis să îi vestească prin intermediul cojilor de ouă. Femeile bătrâne sau fetele tinere aruncă într-o apă curgătoare cojile de la ouă roșii, acestea ajungând pe Apa Sâmbetei în lumea în care trăiesc aceste creaturi mitice.

Paștele Blajinilor este sărbătorit la o săptămână distanță față de când sărbătorim noi Paștele.

Acesta este sărbătorit simultan cu Paștele Morților, reprezentând pentru noi un moment dedicat spiritelor strămoșilor. Este o perioadă încărcată de obiceiuri și tradiții, în care oamenii cinstesc sufletele celor morți. În ultima zi din Săptămâna Luminată, respectiv în Duminica Tomii, femeile așează pe ape curgătoare coșulețe cu pomeni. Au loc două slujbe în această zi. Prima este cea în care se sfințesc ouăle și colacii la biserică, iar a doua este o slujbă de comemorare a sufletelor plecate în Celălalt Tărâm.

În Duminica Tomii oamenii întind mese în diferite locuri, precum lângă biserică, în cimitir sau chiar în aer liber. Potrivit legendei, se spune că acesta este momentul în care vii stau la masă cu morții pentru a sărbători învierea lui Isus. Credincioșii cred că datorită ofrandelor sfințite pe care le dăruim celor cărora au plecat de lângă noi, aceștia vor putea fi eliberați de păcate. Sufletele lor vor fi libere să cutreiere lumea, umblând prin locurile în care doresc.

Autor: Alexandra Dumitriu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi