Tradiții și simboluri pascale

Tradiții și simboluri pascale – mâncare, Dumnezeu și sărăcie

"în Dosarul Săptămânii" by

Romică Valahuță este nepotul preferat al bunicii Romanița, de la care a moștenit pasiunea ciclică a foametei, urmată de câte zile de dezlegări ale lăcomiei. Iar cu cât este mai impunătoare celebrarea, cu atât crește dorința prădării și până la urmă sunt atâtea tradiții și simboluri pascale.

O astfel de ocazie menită să spulbere monotonia de toate zilele este Paștele.

Dacă stai să te gândești, majoritatea tradițiilor și a simbolurilor se învârt în jurul continuității speciei, altfel spus: mâncat, uneori, spălat, și pețit.

Legat de păpică, treaba e simplă, întrucât însăși masa de Paște a devenit un simbol: ouă roșii, miel (sub orice formă, numai viu să nu fie – ciorbă, drob, friptură), pască și/sau cozonaci. Acum na, gurmanzi de fel, desigur că avem și tradiții care să includă atracția primăverii.

În Bucovina, se spunea că usturoiul sfințit nu se strică, fiind folosit și la alungarea strigoilor sau pentru tămăduirea celor bolnavi de vătămătură.

Cred că Dumnezeu iubește românii economi, care înțeleg adevărata universalitate a divinității. Are potențialul de a deveni o a unsprezecea poruncă, trebuie să recunosc.

Pasca- crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din ele peste an. Refuz să comentez.

În Oltenia și Ardeal, nu trebuie uitată ciorba de bureți( cunoscută și drept ciorbă de miel) care ne amintește că visul spălării de păcat trece prin stomac.

Referitor la spălat, acesta e cam neglijat. Din această cauză, transpirația poate deveni un obstacol în calea fericirii tale. Așadar, atenție! Dacă, Doamne ferește, mănânci oul cu sare în prima zi de Paști, vei transpira tot anul.

În Maramureș, avem un alt ritual străvechi specific Sărbărtorilor Pascale care include, surprinzător, apa.

Se spune că în seara Învierii trebuie să punem într-un lighean cu apă un ou roșu și o monedă de argint.

Dimineață, fiecare membru al familiei se va spăla cu acea apă purificatoare pe față, dând cu oul roșu pe obraz și spunând: „Să fiu sănătos și obrazul să-mi fie roșu ca oul. Toți să mă dorească și să mă aștepte așa cum sunt așteptate ouăle roșii de Paște. Să fiu iubit ca ouăle în zilele Paștilor”.

După aceea, se ia moneda de argint și se trece peste față: „Să fiu mândru și curat ca argintul”. Nu știu cât de permisivă este biserica în legătură cu astfel de practici vrăjitorești, but, oh well.

Totuși, ce faci când s-a terminat apa?

Calea ușoară ar fi să te scalzi în lac/râu, dar românul nostru nu încetează niciodată să uimească. Prin urmare, nu se limitează doar la impresionatul semenilor, ci și al zeilor.

Arhicunoscutul ritual dobrogean al invocării ploii, Paparuda, este practicat în a treia zi de Paști.

Obiceiul constă în stropirea cu apă a unui alai de femei (tinere sau bătrâne), împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intră din curte în curte.

Alaiul este alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel puțin una trebuie să fie mascată. Cortegiul umblă prin sat de la o casă la alta, iar în curte, însoțitoarele cântă, bătând din palme, în timp ce paparuda joacă un dans săltăreț.

Pe lângă forma românească, Paparudă, și cea aromană, Pirpiruna, este înregistrată si forma bulgară, Perperuda.

Fiind îngăduitoare, dacă respecți doar porunca oului precum un bun creștin, ești în regulă. Poți trece la a treia categorie a tradițiilor- ,,pețitul’’, sau asigurarea perpetuării speciei. Aici se asigură cunoașterea robilor lui Dumnezeu.

În Transilvania, tradiția e dusă la un alt nivel: se lasă cu haine ude, pentru că baia e prea mainstream.

Obiceiul stropitului, preluat de la vecinii unguri, este probabil o conspirație a celor din umbră să catalizeze globalizarea. Astfel, băieții (îmbrăcați în haine tradiționale) trebuie să meargă în familiile în care există cel puțin o fată, pe care o udă cu parfum, pentru a… nu se veșteji. În schimbul acestui serviciu, fetele le oferă feciorilor ceva de băut.

Evident, fetele stropite de Paște vor avea noroc tot anul, în timp ce băieții care uită de această datină vor suporta pedeapsa divină- vor fi urmăriți de ghinion.

O să închei cu ”Strigătul peste sat”, obicei dobrogean.

Se obișnuia, până în urmă cu câțiva ani, ca în Joia Mare să fie practicat obiceiul numit. Era, de fapt, o formă de judecată satirică a comunității, prin care se denunțau public abaterile de la norme. De pe un deal din sat se striga numele celor care n-au avut o conduită conformă cu regulile comunității respective, pentru a fi făcuți de râs.

Tot joia se aprindeau focuri în gospodării și în curtea bisericii și este ziua în care se vopsesc ouăle.

Eu personal, sunt de părere că obiceiurile unei țări sunt un rezumat al istoriei ei. Deci, ce am înțeles? Avem multe dovezi ale sărăciei, vechea și nelipsita tovarășă de băutură. Pe lângă asta, poporul nostru îndrăgește foarte mult propriile-i crezuri, având atât de multe încât se poate scălda în ele.

Că, de, Paparuda-i doar o dată pe an! Din fericire, însă, știm să facem haz de necaz, trecând cu brio peste orice problemă.

P.S. Dacă România ar fi o persoană, cum v-ați imagina-o petrecând Paștele? Eu mă gândesc la o bunicuță, cu o colecție de icoane pe perete, stând la o masă doldora de bucate, cu un tavan gata-gata să guste și el din bunătățuri.

Deasemenea, dacă vrei să afli mai multe despre Paște anul acesta, apasă aici.

Autor: Aderov Sofia

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi