Paştele în carantină

Paștele în carantină? Sună perfect!

"în Dosarul Săptămânii" by

Anul acesta, Paștele a picat într-o perioadă de cumpănă pentru omenire. Ne aflăm în mijlocul unei pandemii de Coronavirus care ne constrânge să ne autoizolăm de semenii noștri. Și asta chiar în vremea sărbătorilor pascale, prilej de (re)întâlnire cu cei dragi. Cum vom reacționa? Cum ne vom petrece Paștele (aproape) singuri? Paştele în carantină? Sună perfect!

Cum ne petrecem de obicei această sărbătoare?

Cu toții știm cam ce înseamnă Paștele. Desigur, mă voi referi aici la modalitatea în care am ales să ni-l petrecem, nu la semnificațiile religioase. În fiecare an, în această perioadă încep pregătirile: curățenie, gătit și altele. Magazinele sunt pline de cozi interminabile. Din parcări răsună înjurăturile unor oameni nervoși peste măsură că nu au mai găsit candele pentru Înviere, ouă de ciocolată sau mai știu eu ce.

Mergem la prieteni și la rude, dar nu de puține ori ne simțim singuri în toată forfota aceea de neînțeles asezonată cu mese pline după care ni se face rău. Coronavirusul ne-a suspendat toate aceste planuri. Ne-a dat, totodată, o sentință: trebuie să învățăm să ne petrecem Paștele (și) singuri, (și) cu/în noi înșine, (și) cu Dumnezeu, care nu este atât de pregnant în mijlocul mulțimilor de oameni ahtiate după iepurași de vanilie și ciocolată.

Oare chiar asta înseamnă Paște?

E doar părerea mea, dar mi se pare că toate aceste pregătiri exagerate au denaturat adevăratul înțeles al Paștelui. Creștinismul ne învață să ne bucurăm duhovnicește de Învierea Domnului. Psihologii probabil că ne-ar recomanda să ne bucurăm și sufletele, nu doar trupurile. Poate că această sărbătoare petrecută, fără voia noastră, în izolare, ne permite să ne reorientăm atenția. În loc să fim axați pe exterior, pe mese pline și pe petreceri cu mulți prieteni, am putea să ne mai uităm și înăuntrul nostru. Poate că această izolare este momentul potrivit să ne mai petrecem Paștele și altfel, și cu sufletele noastre, și în liniște!

Paștele în carantină? Sună perfect!

Da, pentru mine nu sună deloc rău. Sigur, mă întristez când văd ce suferințe aduce în lume această molimă. Asta nu trebuie însă să ne împiedice să ne continuăm viețile.

• Sună perfect, deoarece pot să-mi petrec sărbătorile cu sufletul meu. Pot să vorbesc cu mine, să-mi conturez obiective și planuri, să-mi revizuiesc viața, comportamentul ș.a.m.d.
• Sună perfect, fiindcă am șansa să mă relaxez și să serbez și cu mine însumi. Mă pot reculege prin rugăciune, mă pot relaxa prin filme sau cărți și chiar să… dorm mai mult, de ce nu?
• Sună perfect, pentru că mă pot debarasa de discuțiile formale, de politețurile rigide, de pregătirile care devin ridicole, și mă pot reorienta către viața interioară. Da, și acolo putem să facem curat și ordine, nu doar în casă. Da, și cu eul nostru de acolo putem să vorbim, nu doar cu cei din afară! Da, putem cina și cu noi înșine.
• Sună perfect, deoarece pot să petrec timp cu oamenii cei mai apropiați de mine. Dincolo de prietenii și rudele pe care e bine să le suni, fiindcă altfel se supără, te așteaptă părinții, frații și poate unul sau doi prieteni adevărați.

O altfel de sărbătoare

Poate că Paștele petrecut în izolare ne arată că sunt mai multe moduri de serbare. Rugăciunea, introspecția, însingurarea relevatoare – toate acestea sunt și ele modalități de a petrece o sărbătoare. Da, au și petrecerile, mâncărurile festive, vizitele rolurile lor. Însă nu cred că ar trebui să ne limităm doar la ele. Poate că această perioadă de recluziune tocmai asta ne învață. Să privim sărbătorile și altfel.

Te simți ca într-o cușcă în perioada izolării? Află aici

Sursă foto: thedailybreakingnews.com

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi