Atunci când a murit și muzica…

"în Dosarul Săptămânii" by

De mult voiam să spun că muzica de azi este diferită și că mulți au încercat să găsească declicul care a făcut ca muzica veche, cea cunoscută de părinții noștri, să fie înlocuită cu o muzică nouă care transmite un alt vibe, pe care o măsurăm diferit și care-și atrage reticențe prin diferite ritmuri orientale sau sunete neuniforme, neregulate.

Cred că muzica a murit în anii 2000 când, de fapt, renăștea un stil mult mai liber, permisiv și licențios aș putea adăuga, ce se vindea mult mai bine, era mai căutat și atrăgea mulțimea ca pâinea caldă la noua brutărie din cartier. Pe atunci, și noi, cei care am apucat vremurile în care încă se ieșea pe afară, ne amintim că aveam, poate, câte un celular vechi, cu butoane, pe care înregistram melodii de la radio și umblam cu ele printre blocuri.

Fără dubii, cine avea un Alcatel cu clapetă sau „șină” devenea brusc liderul grupului. Indiscutabil. Și găseam acolo șlagăre care mai de care pe care le puneam pe repeat, sorbind din sucurile alea roșii, Figo, pe băncile din parc, cu gândul că mâine vine altul în grup cu vreo piesă șmecheră.

Muzica nu se rezumă la John Lennon, Freddie Mercury și Frank Sinatra

Totuși, pentru mulți dintre voi, cei care citiți acest articol, ei sunt cei mai reprezentativi pentru capitolele: originalitate, calitate, creativitate. Da, însă lucrurile s-au schimbat. După regulile jocului fără reguli, singura regulă este că nu există reguli. De aici, poate, despărțirea muzicii care te lovea exact unde trebuie în muzica veche și, acum muzică pentru zbânțuială. Muzică de bâlci, pentru iubitorul de momente ieftine. Cu siguranță, gusturile nu se discută, dar asta am mai auzit deja. Când ne vom putea exprima democratic și liberi opinia, ne vom putea discuta și gusturile!

Cât de fain este să ai un prieten profesor? Află aici!

Nu știu să fi auzit muzică de calitate actual. Cu toate că am dat de producători muzicali cu rădăcinile acelea de calitate, care încă livrează produse pentru hrănirea sufletului, dar… nu. Nu am auzit nimic special de mult timp. În zona rock-ului lucrurile se mișcă în bine, sunt destul de apreciate și încă se trăiește prin ceea ce se cântă, însă în alte zone și arii muzicale nu prea am văzut sau am căutat eu prea puțin, și-ar trebui să-mi fie rușine pentru asta.

Muzica a murit când majoritatea au văzut din orice vers, orice cuvinte cu rimă și înțeles (mai degrabă subînțeles) redus, dar de impact, au succes și tineretul cade prima dată în capcana asta. Mai nou se propagă un soi de ceață în muzică, și , cum spuneam adineauri, foartă multă… gălăgie, nimic mai mult. Sunete înecate și nedesluștie, dar… sunete! Și de la bani pleacă tot. De la bani sunt stricate proiecte, de la bani se destramă familii și de la bani, evident, se strică muzica.

Când ești singur acasă și nu ai ce să faci, ce faci, de fapt? Probabil scrii sau citești, dar pe fundal nu este liniște. Să-mi citez un profesor, „Dați drumul la scula de gălăgie, că e nevoie, că nu e nevoie!” și are dreptate. Pe fundal se aude un televizor care de fiecare dată vrea ceva de la tine. Nu-i da șansa asta. Pune o melodie bună dintr-un playlist vechi de pe YouTube și lasă-te cuprins de farmecele muzicii. Îți va prinde bine!

sursa foto: NRC.nl

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi