Regretele unui nomad

Regretele unui nomad (Isidor)

"în Poezie și literatură" by

Oferă-mi valiza pentru ultima oară,

Lasă-mă să zbor către acel oraș parizian
Să dorm în gări, pe bănci, pe iarbă,
Să simt că am fost cândva fără viață și acum sunt al vieții.

Bicicleta bunicului s-a stricat,
Iar diseară voi dezerta pe fereastră
Căci acest batalion de gânduri nu-mi priește,
asemenea sunetului celestei la care nepotul tâmplarului își testează aptitudinile.

Cerșetorul din gară mi-a rezervat un loc
La clasa întâi către un infinit finit ce nu poate fi definit.
Timorat de al meu nesfârșit imprevizibil,
Puhava ființă îmi șoptește văicărit:

”Zboară. Zboară! Zboară! Zboară. ZBOARĂ!!”

Sunt încă întemnițatul propriilor temeri,
Sclavul unei bufnițe guvernate de o consolă video.
Adeptul religiei semințelor modificate genetic,
Și-al anecdotelor născute din ură și minciună.

Îndemnat să fug către superlativ,
Sunt doar o entitate insignifiantă,
Dar crezul existențial mi-a fost exploatat,
Iar azi e epidemie de frică…


Autor: Elena Eftimie

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

aș vrea

aș vrea…

,,aș vrea să îți pot fi val să te-nec în fericire...''
Parfumuri de Crăciun

Parfumuri de Crăciun

„Când te lovește mireasma unor portocale proaspete, zâmbești fiindcă miroase, în sfârșit,
Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi