Sfârșit atemporal
Sfârșit atemporal

 

Ieri…
Omul de lângă mine a murit
Plină fiindu-i firea de greșelile noastre,
Ale unei societăți prea corupte,
Prea fricoase și demne de nimic.

Astăzi…
Astăzi am murit eu.
Mi-au murit comorile, bogățiile.
Mi-a murit prestigiul după care alergat-am ani de-a rândul.
Mă-ntrebi: „De ce?” și tac.
Poate pentru o clipă de extaz
Imaginar,
Oglindit în falsitatea lor.
A celor de-a dreapta mea
Și de-a stânga ta,
Iar cu ei, intrăm și noi…
Un întreg nemărginit
Ori
Un haos ordonat
De cei de dincolo…

Mi-am sacrificat azi un strop de sânge
Și-o lacrimă,
Ce vărsat-au într-o mare a deșertăciunii sistemului toată puritatea.
Îmi promit mie că am să bat in opusul acelor de ceasornic,
Intrând pe un contrasens,
Al cărui sfârșit nu va fi sub pământ.
Căci toți sunt parte a aceluiași amestec bifazic,
Dar eu nu…

Autor: Cristina Gabriela Ionescu