Cum m-au spijinit profesorii mei în liceu?

0
444 views
profesorii mei
profesorii mei
Sunt în clasa a 11-a, la profilul mate-info. Nu regret alegerea profilului și nici a liceului. Aici am întâlnit profesori mișto, profesori alături de care m-am simțit foarte bine în acești ani. Sunt foarte rare cadrele didactice care se implică cu elevii, mai ales pe plan emoțional, dar și pe plan profesional. Cum m-au sprijinit profesorii mei în liceu?
Profesorii, pentru mine, sunt ca niște părinți, alături de care pot discuta orice. Nu-mi permit să discut cu aceștia despre viața mea personală. Am câțiva care sunt mai dragi și în fața cărora am simțit să mă descarc. Discutăm de la mici traume din copilărie până la băiatul de care îmi place.

Urmează să vă prezint câțiva profesori care m-au marcat (nu sunt singurii) :

Am avut o relație cu un coleg de liceu, el fiind în ultimul an. Profesorii ne vedeau des pe holuri, chiar am început să discut cu profesoarele despre asta. Simțeam că mă susțin și pot să merg la ele pentru orice sfat. Cu toate că purtam discuții mai puțin sau mai mult serioase, glumele nu au întârziat să apară. Eram într-o pauză pe hol și o profesoară de la clasă ne-a spus „Să mă chemați și pe mine la nuntă, drăguților!”.

Profesoara mea de chimie

Unele cadre didactice doar își predau materia la clasă, însă alții stau peste program pentru ore suplimentare. De exemplu, eram în clasa a 9-a, și profesoara mea de chimie mi-a propus să mă duc la olimpiada de chimie pentru că eram silitoare și pasionată. Stătea cu mine mai bine de o oră după orele de curs și rezolvam împreună subiecte de olimpiadă. Faptul că stătea peste program, îmi explica fiecare pas și mai ales credea în mine, m-a făcut să ador chimia. Îi sunt recunoscătoare, deși niciodată nu i-am spus asta.

Profesorul meu de informatică

La început, nu știam cu ce se mănâncă informatica, vorba aceea: eram paletă. Am avut un profesor de informatică fost inspector. El stătea lângă  mine și îmi zicea „Nu trebuie să înveți algoritmii pe de rost, trebuie să-i înțelegi logic.”. Am făcut multe programe, iar de multe ori mergeam la el cu un sfat și mă ajuta mereu. El mi-a dezvoltat gândirea logică și acum vreau să urmez o facultate în domeniul informaticii. Din păcate, nu pot să-i mulțumesc pentru că nu mai este printre noi. Cert este că și-a făcut datoria de profesor.

Profesorul meu de limba română

Primul meu profesor de limba română din liceu a fost un scriitor, însă aflasem asta mai târziu. Niciodată nu ne-a spus despre cărțile sale sau de faptul că a fost membru în Uniunea Scriitorilor din România. Țin minte că trebuia să scriem o compunere pe o temă aleasă de noi. Am ales să scriu despre cum mă captivează mecanica cuantică și lumea fizicii relativiste. Nu i-a plăcut neapărat compunerea, însă l-a bucurat că am acest interes pentru fizică. Mi-a dat câteva cărți scrise de mari fizicieni, ca de exemplu: „Visul lui Einstein și alte eseuri” – Stephen Hawking, „Șase lecții ușoare” – Richard P. Feynman. I-am spus că vreau să devin cercetător la acceleratorul de particule CERN din Elveția. El a fost printre singurele persoane care m-a susținut moral să o iau pe acest drum. Țin minte că a spus: „Dacă vrei să ajungi cercetător, atunci vei ajunge. Capul îți merge foarte bine.”. Mi-a părut foarte rău să aflu acum o săptămână că s-a stins și el din viață. Dacă voi ajunge cercetător el va fi primul căruia îi voi aduce mulțumiri!
Elev fiind, am avut câteva ieșiri mai intenționate sau nu. Ideea este că nu putem fi tot timpul calmi, cu chef de învățat. Eu una fac parte dintr-un ONG și frecventez activități extrașcolare care mă solicită. Nu am mereu inițiativa de a învăța, însă încerc să nu mă descarc asupra oamenilor care stau în fața mea.
Eu cred că, în primul rând, trebuie să existe o comunicare bună între elev și profesor, așa îți e mai mare dragul să înveți.
Cât este de fain să ai un prieten profesor? Mai multe detalii chiar aici.