profesori

Ce-am învățat de la profesori, părinții noștri nelegitimi?

"în Dosarul Săptămânii" by

Profesorii sunt probabil unele dintre cele mai importante entități din viața unui copil. Mulți ar spune că părinții sunt, fără îndoială, cea mai puternică armă pe care o are un copil, însă tind să contrazic acest fapt. Sunt de părere că părinții nu sunt altceva decât punctul de plecare, părinții nu te formează, părinții îți dau educația primară și mijloacele de ieșire către necunoscut, necunoscut care ne și formează. Dar, mai important e ce am învățat de la profesori, părinții noștri nelegitimi.

Și, totuși, cum rămâne cu părinții? Ei nu sunt importanți?

Ba bine că nu! Personal, de la părinți am învățat să ofer respect. „O să ajungi la școală, să nu ne faci de râs acolo!”, era fraza de căpătâi până am terminat grădinița. Ce înseamnă asta? Înseamnă că părinții m-au pregătit, vrând nevrând, să mă arunce în lume, mi-au spus să nu-i fac de rușine, mi-au spus să ofer respect oriunde m-aș duce. Părinții m-au învățat valori morale, profesorii m-au învățat să le fructific și să le dau o formă personală. Părinții mi-au spus să mă ghidez după valori, profesorii m-au ajutat să mă dezvolt și să înțeleg valorile după care mă ghidez.

Îi numesc părinți nelegitimi, fiindcă ei au fost familia care m-a crescut spiritual.

Mama întotdeauna mi-a spus că nu are prea multe să-mi ofere, și că nici lumea din jurul meu nu are. Mi-a spus că eu sunt adevărata comoară, și că sunt și comoara ei. N-am înțeles aceste vorbe până n-am început să înțeleg lumea din jurul meu. Profesorii m-au ajutat să înțeleg aceasta lume, mi-au răspuns puțin câte puțin la multele întrebări pe care le aveam, și tot ei mi-au spus că la unele întrebări trebuie să găsesc singură răspunsuri.
M-au învățat să citesc, astfel mi-au dat acces la informație, cea mai mare putere și stâlpul care ne ține mintea intactă. M-au învățat să scriu, mi-au dat acces la creație și imaginație. Mi-au ținut mintea în priză toți anii aceștia prin calcule și probleme.

Cu alte cuvinte, profesorii mi-au deschis și susținut calea spre lume, spre a fi un om mai bun care caută constant cunoaștere. Tot ei m-au învățat că niciodată nu trebuie să uit cine sunt și de unde am plecat.

Mereu ni s-a zis la școală să ne iubim și respectăm părinții, mereu ni s-a spus să căutăm să ajungem cât mai sus și să ne dezvoltăm. Au dezvoltat întotdeauna, printre picături, printre cifre și grafice, valorile despre care am tot vorbit. Ne-au arătat, mie, nouă, celor din fața catedrei, ce înseamnă să fii om. Ne-au arătat părți bune, părți rele, părți controversate, slăbiciuni și emoții diverse. Fiecare profesor care a trecut prin fața mea a fost un exemplu, fie el bun sau rău. Fiecare m-a învățat câte ceva, fiecare a contribuit la dezvoltarea mea.

Așa cum părinții și-au dorit mereu să mă dezvolt, profesorii și-au dorit mereu să ajute la acest proces.

Pot spune că atât părinții cât și profesorii ne sunt mentori în viață, unii mai puțin, alții mai mult. Unii primesc mai multe laude, alții mai puține. Însă, la finalul unei alte etape din viața mea, întotdeauna mă voi gândi cu respect la colaborarea dintre aceștia, întotdeauna le voi mulțumi că m-au ajutat, într-un fel sau altul, să devin eu.

Mai multe despre profesori și efectul lor asupra dezvoltării noastre, chiar aici!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi