educație prin libertate

Educație prin libertate sau fermitate?

"în Dosarul Săptămânii" by

Cu toții știm care sunt limitele educației. De la „lasă-l că așa se învață”, până la „bătaia e ruptă din rai”, cum e mai bine să gestionați apucăturile monstruleților care cresc pe zi ce trece? Educație prin libertate, sau fermitate?

Ce reprezintă libertatea?

Se spune că libertatea nu are o definiție clară, însă eu consider că libertatea nu reprezintă altceva decât puterea unei persoane de a exterioriza ceea ce simte și ceea ce gândește. După cum bine știm cu toții, există mai multe tipuri de libertate: libertate individuală, politică, pozitivă etc.
Însă acum trebuie să vorbim despre libertatea din partea părinților, tot un fel de libertatea, doar că mai „complicată”.

Se întâmplă destul de des ca în zilele noastre, unii părinți să tindă spre a stabili reguli, restricții, considerând că acestea vin din iubire, din temerea de a ne proteja. Se poate întâmpla și opusul : să nu impună nimic, să ne lase la voia întâmplării. Până la urmă, dacă își rupe gâtul o dată, se învață, nu?

Și totuși, cum e mai bine?

Nicicum. Dacă libertatea nu e câștigată prin încredere, duce la haos. Dar nici în lagăr nu putem trăi. Nu putem cunoaște ce e bine și ce e rău și nu ne putem organiza gândurile dacă nu știm de reguli, dar nici dacă trăim fără libertate. Le putem percepe ca pe un ying și yang al educației, ca pe două valori fundamental opuse, dar fără de care nu ne putem forma complet.

Libertatea ce-i este oferită copilului poate fi cea mai importantă fermitate ce poate ajuta la educația și propria dezvoltare.

Libertatea copilului constă în puterea de a-l învăța ce este bine și ce este rău, având capacitatea de a-și face o imagine despre lumea ce-l înconjoară, despre familie, despre prieteni. Pentru a putea învăța toate aceste lucruri, ei bine, copilul trebuie să fie lăsat puțin mai liber, nu ținut sub papuc (vorba românului ).

Un copil nu va învăța ce e bine și ce e rău doar prin „fă așa, că așa trebuie”. Va fi nevoit odată și odată să dea piept cu viața. Va fi nevoie să cadă din prun ca să își dea seama că s-a cocoțat prea sus.

Dacă un copil va sta tot timpul la „ordinile” părinților, iar când va ajunge la vârsta la care va trebui să se descurce singur, în cele mai multe cazuri, acesta nu știe să o facă. În măsura în care părntele își iubește copilul, sădește în sufletul acestuia puterea de a cumpăta atat cat i se oferă.

Pe de altă parte, nu totul poate fi învățat prin „trial and error”

Unele greșeli sunt greu de întors. Iar noi, ca și copii sau adolescenți, dăm dovadă de un teribilism masiv în unele momente. Dacă de la căzutul din pom ne rupem o mână poate, sunt situații în care consecințele pot fi foarte grave. Și aici, e nevoie de fermitate. Aici avem nevoie de o figură matură care să ne spună că ce facem nu e bine, să ne impună să nu facem un lucru pe care îl vom regreta.

Dar și fermitatea asta are problemele ei. Aceste problem, țin, în mare parte, de lipsa de înțelegere și de explicare. „Fă cum îți spun că așa e mai bine” e diferit de ”Fă cum îți spun, pentru că…”. Explicațiile astea reprezintă punctul în care despotul, nebunul ăla de părinte care nu mă lasă pe mine să mă distrez cum vreau, devine omul care mă ajută pe mine să mă dezvolt cu adevărat și caruia îi sunt recunoscător.

Iar în final,

E de la sine înțeles că toți părinții vor binele copiilor lor. Totuși, dragi părinți, ca să fie cu adevărat bine, încercați să găsiți un echilibru între libertate și fermitate. Și nu uitați că, înainte de toate, modelați un suflet. De aceea, pentru a reuși, mulați-vă pe temperamentul copilului, înțelegeți-i personalitatea, pentru a-i insufla valorile de care are nevoie.

Mai multe despre educație și impactul acesteia asupra dezvoltării personale, chiar aici!

Autori: Călin Raluca și Zoran Diana-Maria

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi