Părinții impulsivi și impactul lor asupra copilului la școală

0
144 views
Părinții impulsivi
la școală

Nu cred că trebuie să fim psihologi ca să urmărim evoluția relațiilor interumane. De ce spun asta? Fiindcă oamenii, în firea lor, sunt ființe sociale, de grup. Noi suntem capabili să empatizăm cu semenii noștri, ajungând într-un univers metafizic, adânc printre neuronii celuilalt. Astfel, putem conștientiza o situație sau starea celui de lângă noi. N-am zis că este ușor, dar găsirea la timp a oricărei verigi lipsă, duce la buna înțelegere sau chiar salvarea unor vieți în cazuri extreme. Părinții impulsivi și impactul lor asupra copilului la școală!

De cele mai multe ori, se întâmplă să avem în clasă un coleg care este foarte presat de părinți, în legătură cu notele luate la școală. Sau putem fii chiar și noi printe aceștia. Deci, cum m-a afectat pe mine această presiune și care este sfatul meu pentru voi, cu privire la toate efectele negative pe care mi le-a creat?

Mai întâi de toate, gândește-te care este motivul pentru care părinții tăi te supun unui anumit nivel de stres, în legătură cu școala.

Și aici nu mă refer la faptul că este doar vina lor. De multe ori aceștia se îngrijorează atunci când obervă că nu îți mai dai interesul pentru școală. Știu foarte clar, căci majoritatea dintre noi, la un moment dat, ne dăm seama că școala nu ne oferă posibilitatea să învățăm ceea ce ne-ar ajuta cu adevărat pe viitor. Și unii dintre noi pur și simplu renunțăm să mai învățăm lecțiile inutile predate la școală. Preferăm să învățăm doar ceea ce ne place cu adevărat sau ceea ce ne pasionează. Iar atunci intervin părinții care încep să te certe și să îți taie aripile, dar cel mai grav alegerile noastre personale. Și cel mai probabil încep criticile și comparațile „De ce x poate să ia 10 și tu nu ”, „Pasiunea pentru această materie nu o să te ajute pe viitor ”.

Atunci, la noi intervin frustrările, care apar când ne simțim inutili și, nu exagerez, chiar proști. Căci poate noi nu suntem buni la științele exacte, cum ar fii matematica, chimia sau fizica, dar avem un talent extrem de bun pentru partea umană: arta, scrisul, filosofia sau psihologia și multe altele. Și pentru că această frustrare nu ar fi îndeajuns, unii dintre noi ajung să renunțe și la ceea ce le place, iar atunci devin confuzi. „Învță la informatică sau medicină, că de acolo vei avea un viitor bănos”.

Dragi părinți, puneți o presiune care are un efect extrem de negativ pentru viitorul nostru, chiar și al alegerilor noastre.

Ajungem să facem lucruri care nu ne plac, să ne axăm pe o materie poate care pe noi niciodată nu ne-a interesat cu adevărat. Să o facem doar pentru ca voi vă doriți asta. De ce nu ne mai opunem? Răspunsul este clar și simplu, să nu ne mai simțim o dezamăgire în ochii voștrii. Dar pe viitor vom fii noi dezamagiți de noi. Căci vom ajunge să lucrăm într-un domeniu și să urâm ceeace face. Și ce este cel mai trist este că o vom face toată viața, aproape zilnic.

Care este scopul de fapt?

Un om împlinit nu e o persoană cu mulți bani ci este o persoansă care se simte bine în pilea lui și face ceea ce își dorește. Faceți o comparație între un adolescent care spune pur și simplu fară puțină viață în glas „Iar mă duc la meditații la mate” cu un adolescent care o spune cu multă voință și pasiune. Pănă la urmă, asta înseamnă fericirea. Să faci ceea ce îți dorești cu adevărat.

Bineînțeles, ca să ajungem acolo unde vrem, trebuie să învățăm. Dar voi trebui să conștientizați faptul că noi nu suntem la fel ca voi și avem alte priorități. Nu trebuie să vă implicați în puterea noastră de a lua decizii, fiindcă “așa e cel mai bine”, chiar deloc. Vremurile se schimbă din ce în ce mai rapid, pare-se, iar voi vă împotmoliți în ceea ce a fost bine în trecut. Noi ne naștem direct într-o anumită era și nici nu trebuie să ținem pasul cu ea, căci îi suntem nativi.

Cel mai bine este doar să ne fiți alături, așa cum ați fost mereu lângă noi. Știu, e greu să lași propriului copil tot greul, dar treptat va deprinde tainele zborului. Noi știm ce se cere în această perioadă, iar, cu puțin efort, vom reuși să vă facem mândri, prin faptul că nu v-am urmat calea ce vi s-a părut bună pentru noi. Avem nevoie de sprijinul vostru în tot ceea ce facem, căci fără voi aproape am putea să sperăm doar să treacă zilele mai repede.

Avem o sugestie buna de lectură pentru părinți aici, despre impactul lor negativ, în încercarea de a-și ajuta copiii!

Este greu, suntem conștienți de asta, dar nu imposibil.

În lipsa unui dialog bipartit și constructiv, totul se colapsează. Violența nu rezolvă problemele, nici temporar, indiferent că e fizică, psihică sau de limbaj. Soluția este discutarea problemelor, a plusurilor și a minusurilor, chiar și renunțarea la orgolii. Cel mai mare impediment este orgoliul, fie că vorbim de părinți sau copii.

Nu totul se rezumă la școală, fiindcă e depășită de cerințele pieții de muncă. Nici majoritatea profesorilor nu sunt modele de urmat și nici nu încearcă să ne sustină în ceea ce ne place, doar vor să le tocim materia și să le suportăm capriciile fără să avem ceva de spus. Suntem sătui de asemenea porcării, fiindcă le mâncăm, cinci zile din șapte, pe pâine prăjită, ca pe caviar. De aceea nu mai avem nevoie și acasă de scăpările voastre temperamentale, fiindcă voi, părinților, sunteți cele mai importante persoane din viața noastră. Doare cel mai tare când dezamăgirile vin chiar din partea voastră, să știți.

Sfatul pe care vi-l putem oferi, este să credeți în voi și să realizați că viața este a voastră. A nimănui altcuiva. Nu sunteți roboți, nu puteți fi programați după placul tuturor. Căci și mama lui Picasso spunea, “Dacă te duci în armată, vei deveni general. Dacă te duci la seminarul teologic, vei deveni Papă. În schimb, am devenit artist şi sunt Picasso.”

 

Autori: Alexandru Cojocariu și Lorena Moldovan