Elevii și profesorii sunt în aceeași echipă, dar numai în teorie

0
302 views

Până acum mi-am petrecut mai mult de jumătate din viață în băncile școlii. Mi-aș dori să pot spune că îmi amintesc cu drag de învățătoarea mea și de profesori, dar nu este așa. În ultimii zece ani am întâlnit cadre didactice care m-au motivat, încurajat și care mi-au transmis și mie dragostea lor pentru materiile predate. Cu toate acestea, am avut și neșansa de a cunoaște profesori mult prea exigenți. Nu credeau în colaborare și comunicare, ci mai mult în obediență. Elevii și profesorii sunt în aceeași echipă doar când vine vorba de teorie.

Am fost dintotdeauna o persoană căreia îi place să se exprime și să dezbată idei. De aceea am fost adesea constrânsă de împrejurări să îmi reprim aceste instincte. Din teama de a nu fi percepută ca lipsită de respect față de profesorii mei. Chiar și părinții mă încurajau să ”stau în banca mea și să-mi păstrez părerile pentru mine”. Nici ei nu își doreau să dau de probleme. Dar totuși, de ce? Nu mi s-a răspuns niciodată concret. Am început astfel, să analizez problema de una singură. Am înțeles că suntem cu toții responsabili pentru această situație. Părinții, elevii și profesorii. Absolut cu toții.

Cumva, este deja știut faptul că foarte mulți părinți încurajează respectul excesiv și docilitatea în fața profesorilor. Desigur că acesta este doar unul dintre multele motive posibile. Cu siguranță știți cum funcționa învățământul românesc în perioada ceaușistă. Era un sistem bazat pe teamă și pe supunere. Încă de pe atunci, acest mod de gândire și-a lăsat amprenta asupra celor care au fost elevi în timpul comunismului. Bineînțeles că mai mult sau mai puțin voluntar, au reușit să le transmită și copiilor această frică internalizată de a se exprima și de a le fi egali profesorilor.

Asta mă face să mă întreb, când o să înțelegem că suntem cu toții în aceeași echipă?

Consider că rezolvarea oricărei probleme și cheia către relații sănătoase, indiferent de natura lor, o reprezintă respectul reciproc și comunicarea. Nu înțeleg de ce insistăm, ca societate, să trasăm această linie de demarcație între elevi și profesori. Să ne reamintească în fiecare moment de cât insignifianți suntem în fața dascălilor. Poate pentru că aceștia au o experiență de viață mai vastă, o pregătire academică mult mai bună sau pur și simplu pentru că așa este considerat necesar într-o instituție. Elevii sunt aparent orice, dar nu beneficiari.

Din teama de a nu le fi știrbită autoritatea, mulți profesori aleg să le impună elevilor limite foarte clare, prin care le îngrădesc libertatea de exprimare și în același timp, le induc un sentiment de inferioritate. Repercursiunile sunt uriașe și spun asta din propria experiență. Problema este că, de multe ori, unii profesori nu se opresc aici și simt să își demonstreze superioritatea nu doar prin atitudinea detașată și prin lipsa de comunicare și interacțiune, dar și prin violență – verbală și uneori, chiar fizică.

Copiii și profesorii au același scop, dar se întorc unii împotriva celorlalți.

Poate că ceea ce urmează să spun va suna inadmisibil pentru acei profesori care consideră că știu absolut totul și care se simt insultați atunci când un elev are curajul să își exprime o părere care diferă de a lor. Mă gândesc totuși, că școala ar fi un mediu mult mai plăcut dacă am încuraja faptul că putem învăța câte ceva de la oricine. Nu numai de la profesori. Cooperarea, discuțiile libere, dezbaterile și nu numai – toate acestea ar putea transforma sala de clasă într-un spațiu sigur, în care este o adevărată plăcere să-ți petreci timpul, alături de oameni care te respectă, care te tratează ca pe un egal și cu care poți împărtăși cunoștințe. Așadar, dacă în fond, elevii și profesorii urmăresc același lucru – dezvoltarea intelectuală și personală, de ce nu lăsăm acest scop comun să ne unească, în loc de a fortifica zidul dintre noi?

La finalul zilei, nu suntem nici elevi, nici profesori. Suntem simpli oameni.

Dacă ne-am lua puțin timp să ne gândim la faptul că mai presus de orice titlu și diplomă, suntem oameni, poate că am reuși să depășim această barieră. Aceasta nu face decât să împiedice procesul de învățare și să altereze relația dintre elevi și profesor. Avem cu toții responsabilități și probleme și chiar nu suntem atât de diferiți precum s-ar crede. Cu o cafea în mână, grăbiți și somnoroși după o noapte întreagă de studiu sau de corectat lucrări, facem tot posibilul să ajungem la timp la liceu. Să ne ducem la bun sfârșit sarcinile, fie că suntem elevi sau profesori. Ajungem în aceeași sală de clasă și cu toate acestea, ceva ne separă, iar acel lucru este mentalitatea.

Așadar, depinde de noi toți ce se va întâmpla mai departe. Putem forma o adevărată echipă și ne putem ajuta reciproc, dar numai dacă ne dorim. Deci, punem teoria în practică?

Dacă vrei să vezi ce importanță au profesorii în formarea elevilor, click aici!