Unde începe educaţia? Acasa şcoală

Unde începe educația? Acasă sau la școală?

"în Dosarul Săptămânii" by

Educația – ai vrut-o, ai ignorat-o, ai disprețuit-o. Deși relația ta cu ea poate nu a fost cea mai placută, trebuie să-i admiți existența. Ok, am stabilit: nu mai poți nega. Acum, căutăm răspunsuri. Care e cea mai tangibilă cale de a face să devină o parte din tine? Unde începe educația? Acasă sau la şcoală?

Impactul celor șapte ani de acasă

Într-o lume modernă, ideală, înțelegerea este esența civilizatoare. Ea nu apare de nicăieri, ca o buruiană, ci se naște din educație, ajutându-ne să coexistăm într-un mod optim în societate. Altfel spus, pentru a înțelege trebuie să cunoști. Iar cunoașterea începe din momentul în care ai deschis ochii și ai văzut ce te înconjoară.

Totuși, deși tu simți că descoperi marile secrete ale universului, adevărul este că mulți oameni se află de mult timp în posesia lor, știind chiar mai mult decât tine. Acei oameni, cu care împărtășești primele tale descoperiri și aventuri sunt părinții tăi (dacă nu naturali, atunci spirituali). Reacțiile și cuvintele lor, felul lor de a fi, te influențează mult mai mult decât ai vrea să recunoști. Astfel, consider incontestabilă ideea celor șapte ani de acasă.

Până să ajungi în îmbulzeala în scutec de hârtie numită sistem educațional, tu ești deja format: știi unde-i săpunul și ce să faci cu el (oare?); știi cum se sparg semințele (când și unde?); îți conștientizezi, vag, latura afectivă- ce, cine, cum îți place. Gradul în care se pot , „deforma” aceste reflexe depinde de alegerile viitorului tău. Prin urmare, sunt de părere că nici cei mai abili și înnobilați profesori nu pot schimba proastele obiceiuri ale unui purceluș convins.

Unde începe educația? Acasă sau la școală?

Impactul profesorilor/școlii

Cu toate că „bazele educației” ar fi puse de părinți în primii ani de viață, școala rămâne un mediu unde, chiar și din zbor, prinzi câte ceva. Ulterior, vei constata dacă ai rămas cu ceva benefic sau nu.

Chiar începe educația cu primii ani academici?

Well, da și nu. Educația este interpretabilă. Unii o încadrează în palierul care cuprinde cantitatea de cunoștiințe, alții o încadrează în funcție de acțiunile comportamentale ale individului.

Școala, propriu-zis, îți livrează prin intermediul profesorilor o cantitate (exorbitantă) de informații pe care tu le analizezi. Teoretic. Practic, deja am trecut cu toții prin procesul de reproducere a informației. Operele literare, algoritmii matematici sau toate formulele chimice nu îți conferă o educație, ci mai degrabă o pseudo cultură generală, pe care tu o poți reține sau nu.

Dar tu, ce părere ai despre sistemul educaţional din România? Un articol interesant pe această temă găseşti dând click aici.

Educația este un concept mult mai complex și, cu toate că ea cuprinde un anumit procent de informații din diverse domenii, nu pe aceste criterii se bazează. Cred că suntem cu toții de acord că școala ar trebui să ne învețe cum ar trebui să ne pregătim pentru viitorul de zi cu zi, și să renunțe la ideea că după ce părăsim băncile unde ne-am rupt coatele la toate materiile, indiferent de circumstanțe, vom ajunge oameni de succes. Îndeosebi, această premisă pe care se bazeză educația școlară este total greșită.

Cultura civică și juridică, exemplificarea contextelor sociale (de ce am drept de vot, de ce trebuie să votez, ce sunt taxele, de ce trebuie să le plătesc, cum le plătesc, ce este un mediu politic și cum pot acționa în acest context etc) și dorința de realizare profesională. Acestea, printre multe altele, ar trebui îndeosebi consolidate în timpul celor 12 ani de școală.

Ce impact au profesorii în realizarea educației copilului?

Relația dintre profesor și elev diferă, bineînțeles, de temperamentul și mentalitatea fiecăruia. Cu toate acestea, exisă profesori care îți pot schimba mentalitatea într-una cât de cât benefică. Îndeosebi, aceștia sunt profesorii nonconformiști, care nu se bazează pe criterii rigide, îți acordă o anumită libertate de gândire punând accentul pe CUM gândești, nu pe CE gândești și, totodată, îți acordă libertatea de expresie. Sunt un caz care a trecut prin așa ceva și pot afirma că nu mi-aș mai dori nici măcar să îmi amintesc cum judecam și cum înțelegeam diverse aspecte înainte să mi se acorde libertatea de expresie după care tânjesc toți elevii, sunt sigură.

Pe baza acestor criterii, înțelegi contextele într-un mod diferit. Înțelegi că ești liber să poți să gândești și să exprimi ceea ce gândești fără să ți se îngrădească această libertate, că poți să contrazici o persoană fără să fii sancționat, că poți avea, îndeosebi, o libertate de conștiință. Ori asta îți consolidează spiritul educativ extrem de mult.

Din punctul meu de vedere, educația este un concept extrem de greu de definit în totalitate, care poate fi abodat într-un mod subiectiv. Fiecare se educă pe sine pe baza principiilor după care se ghidează și își poate forma opinia în legătură cu acest subiect pe baza acelorași considerente. Ca acest punct de vedere, spre exemplu.

 

Autori: Florina Dan si Sofia Aderov

Sursă foto: aradon.ro

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi