distrugeți copiii

Părinți, nu vă mai distrugeți copiii!

"în Păreri și opinii" by

Sunt aici astăzi să vă prezint situația familială prin ochii mei, un simplu copil stresat, care va fi curând aruncat în lume. Sunt aici să vă implor să nu vă mai distrugeți copiii. M-am săturat de toate bolile adolescentine de care sufăr și eu și restul persoanelor din jurul meu. Poate vă gândiți că ăsta nu e decât un simplu articol de opinie în care un copil își varsă frustrările legate de părinți, însă tind să sper că voi transmite mai mult de atât.

Cu toată nebunia din jurul nostru uităm care ne sunt problemele adevărate, de fapt.

Spui că tu, când vei fi părinte, nu vrei să ajungi să faci tot ceea ce au făcut ai tăi. Și poate lor li se pare o prostie, însă eu îți dau dreptate. Părinții au intenții bune de cele mai multe ori. Însă majoritatea au mentalități atât de învechite, încât actualitatea bate orice intenție bună.

Dacă vouă v-a mers bine „așa”, asta nu ni se aplică și nouă!

Dacă pe voi v-a disciplinat când erați mici bătaia ruptă din rai, asta nu înseamnă că și pe noi trebuie să ne învinețiți din dragoste. E atât de greu să nu vă mai distrugeți copiii, atât verbal cât și fizic? Nu fiți violenți cu progeniturile voastre, e foarte posibil să nașteți monștri din ei. Violența nu e o soluție, fie ea verbală sau fizică!

Și, era mișto să aveți carteluță pentru mâncare, nu? Să trăiți în frică și să știți că totul vi se dă cu porția. Ei bine, copiii voștri, dragi părinți, trăiesc într-o societate liberă. Și ar trebui să înțelegeți că ei au acces la tot ce îi înconjoară, de la tehnologie până la mai mult de o portocală pe an.

Nu puteți continua să ne răpiți dreptul la informare încontinuu.

Dacă nu vă convine că vrem să fim deschiși spre lume și să citim cât mai multe despre religie și sexualitate, că vrem să beneficiem de educație sexuală, nu de un simplu „doamne ferește să pună cineva mâna pe tine că îl omor”, atunci îmi pare rău. Dar chiar nu putem continua să trăim în aroganță și indiferență. Da, înțeleg, pe „vremea voastră” era altfel. Scuzați-mă, dar în ziua de azi ar cam trebui ca orice copil să beneficieze de informare și de educație extra conjugală, știm că voi nu puteți oferi tot, știm că nu dispuneți de cunoștințele necesare, dar măcar nu ne răpiți dreptul de a ne informa pe alte căi.

Vreți să fiți mândri de noi? Vreți să terminăm un liceu și o facultate cu demnitatea și mintea intacte? Atunci nu mai puneți presiune pe noi.

Am ajuns să văd la știrile de la ora 5 că se sinucid copilași de clasele I-IV pentru că au luat note mici la școală și pur și simplu mi se rupe inima. Da, și profesorii pun presiune, și colegii cu tot cu fenomenul de bullying, dar știți de unde pornește totul? De „acasă”. Dacă acasă nu s-ar pune atâta presiune pe ei, aceștia nu ar ajunge să se marginalizeze singuri și să aibă tot felul de gânduri.

Despre comunicarea în familie puteți citi și, de ce nu, învăța mai multe de aici!

Copiii și adolescenții sunt ușor influențabili, dovadă a tuturor gesturilor impulsive pe care le luăm după ce ne gândim prea mult la ceea ce ni se întâmplă. Nu poți să pui presiune pe un copil, nu când e prea mic și încă mai are până să urce treptele maturității. Nu te poți aștepta să fie sănătos mintal dacă tu îi spui acasă să fie ca X și ca Y, că „ei uite ce note bune au și ce copii exemplari sunt, că ei știu să se comporte și că ei sunt mai buni decât oricine”.

Încetați să puneți presiune pe copiii voștri, încetați să-i distrugeți prin comparații inutile. Le răpiți individualitatea, cel mai de preț lucru al unui om.

Nu le spulberați pasiunile, nu-i îndemnați să facă ceva ce nu le place, nu le suprimați dreptul de a alege. Dacă copilul vostru vrea să fie artist, let him be, dacă vrea să fie om de știință, aviator, medic, orice, lăsați-l să facă ce vrea inima lui.

Nu puteți să le răpiți esență. Dacă nu le dați dreptul de a alege, îi distrugeți.

Am văzut prea mulți, și în special cei de vârsta mea sau apropiate de a mea, care se chinuie să învețe la școală obiecte care sunt absolut detestabile pentru ei, însă părinții îi obligă să învețe și să profeseze pe așa ceva, că de acolo ies bani pe viitor, vezi Doamne. Mi-aș dori să treceți peste aceste prejudecăți și să lăsați copiii să facă ce vor, la urma urmelor, la sfârșitul zilei contează doar cât de obosit ești și dacă te-ai simțit bine ca om în acea zi. Garantez că nimeni nu se simte bine făcând ceva ce urăște, știți cu toții asta.

Fiți oameni, tratați-vă copiii cu respect, țineți cont de sentimentele lor și renunțați la jigniri și certuri inutile.

Dacă urlați și țipați toată ziua chiar nu rezolvați ceva, vă omorâți neuronii în cel mai bun caz. Chiar nu e atât de greu să treceți peste faptul că suntem doar niște copii, chiar e simplu să oferiți respect și să încercați să fiți calmi. Are toată lumea de câștigat din asta, inclusiv voi, ca părinți. Dacă există reciprocitate, există orice.

Și nu în ultimul rând, iubiți-vă copiii, să simtă cu adevărat că sunt iubiți. Indiferent de vârstă, indiferent de câte vaze au spart, fără iubirea voastră noi suntem nimic. Așa că, mai bine zis, arătați-ne iubire, dacă o țineți pentru voi nu am rezolvat nimic. Deci… Dragi părinți, nu vă mai distrugeți copiii!


 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi