Somnul e relativ
Ca poeziile din cartea lui Cărtărescu care strigă să o pun în bibliotecă.
Cine mai are chef de somn?
Tavanul în imaginația noastră este ceea ce vede telescopul Hubble.
Perdelele sunt trase non-stop, m-am obișnuit ca tonalitatea Universului meu să fie mai închisă,
Nu crezi că ecranul unui smartphone mi-ar lumina celulele cu bastonaș?
Oricum, mi-am pus ochelarii pe birou în caz că adorm
Chiar și cu tente sinucigașe nu vreau să mor în cioburi de dioptrii +0,5
Imaginea e în ceață, ca lentila lui Hubble
Care nu a fost ștearsă de privirea ei critică.
Acea galaxie ultra pitică normală
E pe tavan, o văd, o simt
Îmi trimite mesaj, sec.
Înainte îi cântam la ukulele
Acum chitara se abține să nu plângă.
