inversa hilaritas
inversa hilaritas

 


Poate-acum un glonţ mi-ar zbura mintea,
Cum tu-ai făcut întâia oară.
Tabloul fenestric e soare şi natură agitată.
Nu pot să-l dau jos, doar el pe mine…
Sunt ostatic, în propria grotă
De piatră cioplită, în piatră şlefuită
Şi ţip cât pot de tare-n lumea vidă,
Încât mă doare dulcea linişte amară.