Eroziuni de frustrări
Eroziuni de frustrări

Galopez prin izvoare de ape
ce-mi rod șanțurile creierului
unde, nori de vulturi stau și privesc
de-a lungul cozii timpului carnal
nepătrunse mituri ascunse sub urechi.

Nepătrunsul privea lumea prin ochii săi cu aripi
lucioși, ascunși prin stânci căzute,
c-un pahar de fulger trezește la viață
un vechi suflet reîncarnat de înger.

Simt în venele prăfuite de triada sfântă
alunecare de otravă cu gust de Infern,
singur, din prima zi m-a cuprins somn de ape
și acum dorm,
cum doarme Raiul în visul propriei minți
până-n liniștea de după apus.