Virușii

Cum am ajuns de la „Vin rușii” la „Vin virușii”?

"în Păreri și opinii" by
Timp de citit: 3 minute

Avem un popor luminat (și plin de verdeață) care tinde spre absolut în gândire, până când se blochează de tot.

Am avut o spaimă continuă, cu rost sau fără, dar cea mai mare piedică pentru noi au fost dramele fiecărei generații! Cum am ajuns de la „Vin rușii” la „Vin virușii”?

Citeam rubrica încăpătoare de pe coperta inferioară a Dilemei Vechi, „Cu ochii în 3,14” și am găsit doi termeni care fac o armonie completă. Ruși și viruși. De ce? Ne-am speriat mereu de ei și de însemnătatea lor, mai ales în situațiile limită.

Drama istorică – Generația actualilor bunici

Știm ce s-a întâmplat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Și de Primul știm, dar istoria mult mai apropiată a situației complicate cu rușii s-a terminat și a început în același timp în jurul anilor 1946-1949. De ce? Pentru că s-a văzut o dramă în anexarea Basarabiei, în uciderea și deportarea basarabenilor (și românilor), în „tributul” plătit anual din propria producție ș.a.m.d. Totul ținea de panică și atunci, pentru că oamenii se vedeau nevolnici în fața valului de ură rusească și gheara comunistă care avea să țină în șah România pentru mult timp.

Așadar, rușii erau văzuți ca o ciupercă. Așa erau văzuți și nemții, iar americanii, cu toate că aveau cam aceleași scopuri, de a-și atribui lor anumite beneficii, au ieșit „salvatorii” Lumii. Să revin la panică. Știu povești de-ale bunicilor în care socialiștii ruși erau de o teribilitate dusă la extrem, poate de o duritate lipsită de ultima fărâmă de umanitate și de o cruzime rară, care îi făceau să pară oameni de fier, fără inimă, doritori de sânge proaspăt.

Drama Revoluției – Generația Părinților noștri

Drama Revoluției a fost o ștampilă adânc impregnată pe pielea tânără a părinților noștri. Rănile deschise pulsează până astăzi, sângerează și uneori beșicile socialismului românesc plesnesc, iar din buboi curg metehnele comuniste pe care le depășim cu o foarte mare greutate. Nu știu de alte țări, dar Revoluția a devenit pentru noi un reper temporal după iarna lui 1989. Parcă toate relele încep cu „După Revoluție…”.

Nu doar asta ar fi o problemă, ci și faptul că de atunci România s-a schimbat, dar panica, frica de a vorbi, autoizolarea de lumea exterioară și lipsa de opinii au rezumat, poate, într-o expresie simplă: virus al libertății.

Coronaviruși, antiviruși – Drama Milenialilor

Abia am așteptat să încep acest subiect. Coronavirusul se pare că nu ne-a afectat fizic cât a făcut-o mental și am dovedit că suntem ușor de manipulat, apucați și că spiritul nostru de animal lăuntric nu a murit, ci iese la suprafață când cumpărăm baxul de făină, iar tanti Geta vrea și ea măcar un kilogram, tu nu-i dai, se ajunge la o păruială amuzantă, subiect perfect pentru presa scrisă ori televiziune. Am ajuns să golim magazinele, să ne batem pentru un ulei și pentru un pumn de zahăr, dar am lăsat claie peste grămadă săpunul și alte produse pentru igienă.

Dacă tu, ființă rațională numită om, te panichezi și vâri coate-n guri pentru o conservă, m-am convins! Să nu uităm de minunații compatrioți a căror naționalism s-a trezit abia acum și fac cozi la granițe să prindă un covrig românesc. Dacă sunt băgați în carantină, se urcă pe garduri, îi apucă pandaliile și fac „Bau!”, vorba lui Corneliu Vadim Tudor. De bărbatul care a ieșit din carantină în Torino să caute o prostituată nici nu mai spun. Concluzia pesimistă ar fi că ne merităm soarta.

Tot o panică și o frică, dar de măsuri pentru propriile noastre persoane nu ne doare capul. Mai mult cu teoria, că ne mănâncă unghiile apa și săpunul. Nici nu putem avea pretenții de la români să aibă o igienă exemplară. 36% dintre români au toaleta în fundul curții. Ca o comparație, în Ungaria procentul este de 1%, iar în Spania de 0,1%. Cum poți cere să se spele când nevoile sunt depozitate într-un loc total infect, pentru mai multe luni?

Cu apă peste viruși? Nu! Săpun!

Așadar, treptat, pentru că fiecare generație a avut câte o dramă, câte o problemă, pot spune că am trecut de la viruși la ruși cât ai zice pește. Doar un lucru vă mai spun: APLICAȚI APĂ ȘI SĂPUN!

Dacă s-au golit rafturile de săpun… aici să știi că încă a mai rămas!

 

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi