Zilele ploioase
Zilele ploioase

 


Nimic din ce e trupesc nu-mi e străin,
Însă dintre cele ale sufletului îmi sunt destule.
Atâtea sentimente îmi ocolesc sufletul
Asemeni copiilor care ocolesc bălți în zilele ploioase.
Îmi petrec zilele scriind poezii,
Menite a-mi sugruma durerea,
Îmi dau seama că e ineficient,
Asemeni trupului meu care a trăit atâtea
Și sufletului meu îmbinat în virginitate,
Asta mă seacă de rimă.
Am scris prea multe poezii disperate
Și prea puțină proză inspirată.
Sunt o virgină mințind că nu cunoaște
Și, de asemenea, că nu simte.