crepuscul dezmierdat
crepuscul dezmierdat

crepuscul dezmierdat între soare și nori,

prinde-mă din zbor înainte să mori.

raza ta caldă se pierde-n amurg.

înghite-ți tăcerea, oh stele, cum curg.

privirea ei blândă te privește, dispare.

În toiul nopții doar luna ți-alinare.

corp cerestru sfărâmat în bucăți,

adu pe ai lumii umeri noi entități.

blochează exilul cu lacrimi de mercur

și ajută-mă să văd ce ei numesc obscur.

lumina se trezește și-ncepe să vibreze,

mii de umbre încercând să contureze.

măduva spinării îi e casă a tandreții,

însă îi sună în creștet glasul dimineții.

adu-mi, soare, un nou răsărit,

căci al meu crepuscul domol a pălit.

Autor: Alexandra Dumitriu