Dorință

Sexul: dragoste sau dorință?

"în Poezie și literatură" by

Te așteptam deja de o oră când te-ai decis să apari. Ai pus capăt tensiunii în care m-ai lăsat să fierb. Ai uitat că nu am deloc răbdare când e vorba de tine? Inima începe să îmi tresalte cum nu a mai făcut-o niciodată atunci când te văd îndreptându-te spre mine. Toți nervii, toate emoțiile și toată nerăbdarea pe care m-ai făcut să le simt, năvălesc brusc la suprafață atunci când îndrăznesc să fac primii pași înspre tine. Eram copleșită de dorință.

Cu un semn discret de a nu comenta, te trag după mine în camera care își aștepta în tăcere dezordinea pe care urma să i-o aducem. M-am asigurat că îmi observi nerăbdarea din privire înainte să îți opresc orice întrebări cu un sărut flămând. Ți-am oprit, totuși, orice tentativă de a mă atinge și de a-mi împărtăși poftele.

Ai întârziat, ești pedepsit, dragul meu. Ăsta e motivul pentru care te împing furioasă în pat și te pun să aștepți. Felul în care îmi desfac nasturii bluzei și mă aplec pentru a da fusta jos pare să dureze o eternitate.

Dar ce te înnebunește și mai rău e piesa ta favorită de pe fundal, care îmi provoacă corpul la mișcări lascive și lente, mai aproape și tot mai aproape de tine. Mă simți, dar nu ai voie să mă atingi. Știu că simți nevoia să preiei controlul. Urăști mâinile mele mici care te opresc de fiecare dată cu zgârieturi tot mai adânci. M-am oprit din a-ți presăra urme fine pe umeri sub formă de mușcături doar pentru a savura implorarea din privirea ta.

Frica din ochii tăi oglindea satisfacția pe care o emanau ai mei atunci când mi-am strecurat mâna între picioare pentru a-ți desface cureaua, dar am scos-o de tot. Pentru a-ți da, tăcut, de înțeles, cum va arăta pedeapsa ta dacă vei mai întârzia vreodată. Știi că ador când observ toate senzațiile posibile din partea ta, nu-i așa?

Parfumurile noastre începeau deja să se contopească în aer formând un miros gata să ne îmbete trupurile de dorință atunci când te-am împins din nou, pe spate. Trupurile noastre tocmai se dezbrăcaseră de orice secret. Erau gata să își împlinească reciproc orice dorință mai mult sau mai puțin vinovată.

Mâinile tale trasau linii de fiori si curent pe trupul meu în timp ce ale mele lăsau urme roșiatice pe al tău, unde aveau să se potrivească de acum încolo doar unghiile mele.

Pot vedea nevoia de control din privirea ta atunci când îmi țintuiești încheieturile cu brutalitate, făcându-mă să tresar. I-a venit rândul și pielii mele să simtă acele mușcături. Ai șoptit înainte să năvălești asupra mea cu poftă, dar și o oarecare urmă de agresivitate. Mă refugiez din nou în umărul tău când îmi vine să țip. Pentru că ar fi păcat să întrerup dialogul pe care trupurile noastre îl poartă cu atâta patos, rezumându-se de fiecare dată la șoapte și zâmbete nevinovate. Tu îmi faci spatele să se arcuiască, iar eu îl fac pe al tău să… ardă, sub răni sângerânde adânci și tot mai adânci.

Cel mai mult îmi place cum trupul meu și al tău nu au nevoie de prea multe vorbe. Pur și simplu se înțeleg reciproc, nu au nevoie de explicații, certuri, gelozii. Aici și acum e tot ce contează. Fără minciuni, secrete, fără rușine și fără rețineri. Se lasă purtate de un val ce nu are altundeva să le ducă decât pe culmile cele mai înalte ale plăcerii. Nu avem nevoie de restul lumii, doar de noi înșine.
Nu mi-e foame și nici sete când mă trezesc singură sub pătura călduroasă, cu sunetul plăcut al apei curgând pe fundal.

Mi-e doar poftă de tine. De mâinile tale să se întoarcă pe corpul meu, iar buzele tale să se întoarcă la ale mele. Împiedicată, dezechilibrată, mă las purtată de dorință până la duș. Eram atentă la tresărirea ta surprinsă atunci când nu îți dai seama cine a dat apa mai fierbinte. Te arde? Bun, foarte bine. Acum o să înțelegi cât de supărată am fost să observ că m-ai lăsat singură. Ridic ochii umili și temători spre tine când intru în bătaia apei ce mă trezește brusc. Era nemilostivă chiar și cu mine.

Îmi prinzi între palme fața deja ascunsă de aburi și mă săruți blând, jucăuș între baloanele de săpun pe care le-am lăsat să zacă pe corpul tău când am intrat, dar le împarți cu mine acum. Numai luna știe cât de îmbătați suntem noi de iubirea pe care am descoperit-o azi. Casa urlă liniștită după mai multă dezordine nevinovată, iar noi i-o oferim cu plăcere. Patul din dormitor, masa din bucătărie – scârțâie mulțumite. La fel cum eu îți șoptesc numele ce a luat semnificația satisfacerii și a recunoștinței începând de azi.

Autor: O “elevă” silitoare

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi