să par vreodată ceea nu sunt

Nu aș vrea să par vreodată ceea ce nu sunt

"în Păreri și opinii" by

Coperțile cu care ne acoperim paginile pline de povești sunt acolo doar ca să ne creăm iluzii. La fel cum o îmbracăminte rafinată îți creează un anumit tablou despre o persoană. Știm cel mai bine. Nu aș vrea să par vreodată ceea ce nu sunt. Tocmai de aceea îi observ pe cei din jur mai bine.

Odată cu răsfoirea paginilor putem să înţelegem toată povestea. Nu poți să îți dai o părere sinceră atunci când sari peste paragrafe întregi. Nu vei ști niciodată complet acea poveste care așteaptă ca degetul tău să mângâie dedesubtul propoziției pentru a fi înţeleasă.

De ce părerile sunt împărțite?

Ne creăm impresii și păreri fără să deschidem cartea. O judecăm după copertă și ceea ce este scris pe spatele ei. Lucruri care atrag oamenii să o cumpere. Care stârnesc curiozitatea. De ce? Fiindcă acolo sunt cele mai „picante” subiecte din poveste. Unii o termină, alții o pun deoparte. Unul o va adora, iar altuia i se va părea plictisitoare. Își dau seama că nu este pe gustul lor.

La fel ca în acea carte, lucrurile nu stau la fel cum sunt povestite pe spatele copertei.

Intervin momente și trăiri care te fac să îți schimbi perspectiva.

Dar la fel este și în viața de zi cu zi. Bârfele care se aud despre o persoană sunt doar ceea ce este la suprafață. Interiorul poate să fie mult mai diferit, mai complet… mai sensibil.

Niciodată o carte răsfoită și citită nu va mai fi „ca și nouă”. Uneori poți să rupi pagina sau să verși din cafeaua din care sorbi la citirea acesteia. Dar mereu conținutul va rămâne același. Deși pata aceea poate acoperi anumite cuvinte sau fapte din acțiune, noi trebuie să avem puterea de a împinge tipăritura înapoi la suprafață. De a scoate la iveală ce se ascunde, de fapt, după micile greșeli făcute fără vreo intenție.

Prin urmare, ce e la interior contează, nu ce este la suprafață! Nicio poveste nu este perfectă.

Dar ce este, de fapt, această „perfecțiune”? Cum poți să o creezi?

Un citat care te poate inspira este acesta: „Să ajungi la desăvârşire. Nimeni nu se naşte perfect. Cu fiecare zi te desăvârşeşti în fiinţa ta ca şi în profesiunea ta, până ajungi la capătul unei perfecţiuni la care aptitudinile sunt complete, iar însuşirile alese, dezvoltate.”

Totuși, uneori pentru orice vei face vei fi judecat. Dacă vrei să citești mai multe despre subiect, aruncă o privire peste acest articol!

După cum am mai spus, unii te vor pune deoparte, iar alții te vor adora. Deoarece cuvântul „perfecțiune” este relativ. Are o valoare dependentă de anumite condiții. Și cel mai bun sfat pe care vi-l pot oferi este să vă așezați coperțile pe raftul în care vă regăsiți tematica cel mai bine. Poate că voi sunteți o nuvelă sau poate un basm, contează să vă regăsiți locul undeva unde poveștile se aseamănă cu a voastră. Pentru a trăi în armonie și înţelegere. În ceea ce mă privește: nu aș vrea să par vreodată ceea ce nu sunt.

Autor: Moldovan Lorena

Elevă la Colegiu Național "Iancu de Hunedoara", profilul filologie. Își găsește echilibrul în mediul spiritual, meditând, cintind despre univers si efectele acestuia asupra noastră. Mottol ei este „Când eram mic mama mi-a spus: Dacă te duci în armată, vei deveni general. Dacă te duci la seminarul teologic, vei deveni Papă. În schimb am dvenit artist şi sunt Picasso.“

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi