bărbații

Și bărbații au sentimente, doamnelor!

"în Păreri și opinii" by

De la o vârstă fragedă ni se spune ce trebuie să facem, cum e mai bine, ni se impun anumite standarde pe care trebuie să le atingem ca să putem avea o viață “împlinită”, dar uneori simt că răul ce mă înconjoară e mai puternic decât noi, decât noi bărbații. Simt că e prea mult, că-mi mânjește aripile de mocirlă. Aripi ce odată visau doar să zboare prin această lume într-un mod pur.

Credeam că nu trebuie să calci peste ceilalți pentru a fi fericit.

Oare eu sunt de vină? De vină pentru că mi se pare că sunt diferit? Oare chiar există un creator ce a creat mai multe lumi, iar pe mine m-a scăpat în lumea greșită?
Dacă da, atunci chiar nu vede că nu mă potrivesc? Nu ar fi mai bine ca pur și simplu să mă mute altundeva?
Cea mai bună calitate pe care o poate avea un om se spune că este puterea de a ierta pe cineva care ți-a greșit. Asta nu te face vulnerabil pentru alții, pentru bărbații din jur?
De ce oamenii buni la suflet suferă cel mai mult? De ce oamenii cei mai iubitori sunt singuratici? Ăsta e mersul acestei lumi? Aici chiar tot ce e bun trebuie să moară? De ce nu poate pur și simplu lumea asta să fie mai bună? De ce trebuie eu să am o inimă atât de bună și să iert, să uit tot ce mi se întâmplă?

Știți care e cea mai bună parte în a pune suflet în ceva sau cineva?

Trădarea și suferința pe care ți-o provoacă acest lucru. Având un prieten dinainte să-mi amintesc măcar prima lecție de mers cu bicicleta, știu, sună a scenariul unui frumos film cu un final fericit. Ei, asta n-a mers chiar așa și-n acest caz. Acest prieten care ajunge să se transforme în hărțuitor ar putea fi cea mai mare trădare pe care o poate suferi un puști la 10 ani.
Îl tratezi ca pe un frate, iar el mai apoi să ajungă să te terorizeze, zi de zi. Să trăiești cu frica de a pierde pe cineva care deja te urăște și încearcă să-ți “distrugă viața”.
Dar da, suntem doar niște copii. Ce putem noi să facem?

Ei bine, putem schimba lumea.

Suntem la o vârstă la care începem să descoperim lumea din jurul nostru, când ar trebui să iubim cel mai mult tot ceea ce există. În schimb, fericirea și iubirea s-au materializat într-o ură continuă.
Așa ajungi să stagnezi între gânduri sinucigașe. Gândul că, dacă ai face chestia asta, familia ta ar fi distrusă și asta nu ai vrea sub nicio formă să se întâmple. Lucrul care m-a ajutat să trec peste numeroase “încercări a fost ea, mama. Toți bărbații o să îşi iubească mama.
Și așa trec 4 ani de chin, când chiar și așa depresiv, la o vârstă la care nici măcar n-ar trebui să-ţi treacă prin gând faptul că există un astfel de sentiment. Ajungi la liceu, unde abia scapi de “cel mai mare rău din viața ta”.
Dacă nu reușești încă din primul an de liceu să “te înscrii” într-un cerc, o vei duce rău toți cei 4 ani, că doar nu ai bărbații alfa lângă tine. 
Profesorii te iau tare încă de la început, că de ce nu? „Nu toți trebuie să terminăm liceul și să facem o şcoală. Tu abia ai scăpat de abuzurile psihice și uneori chiar fizice, ai nevoie de puțin timp să-ți revii. Să realizezi că nu tot ce te înconjoară este rău și că viața merită trăită.
Din ce am înțeles eu, maturizarea înseamnă să fii monoton.

Să-ți pierzi hazul: ești “bărbat” matur acum.

Nu-ți poți pierde timpul cu lucruri copilărești; lucruri ce odinioară îți făceau atât de multă plăcere să le faci. Acum ai ajuns să le faci pe ascuns, de frica de a nu fi judecat de ceilalți din jur.
Dacă asta presupune procesul de maturizare, atunci eu vreau sa rămân un simplu copil.
Un copil inocent care poate să zâmbească și să facă lucrurile pe care și le dorește, fără a se gândi la ce ar spune cei din jur, fără a fi judecat cu niște ochi ce se văd zeci de metri deasupra ta.
Toți te consideră prost sau fraier dacă îți lași copilul din interior să-ți controleze acțiunile.
De ce să fim serioși mereu, când vrem doar să râdem și să ne bucurăm de viață așa cum ne face nouă plăcere? Ce e atât de greșit în faptul că vrem să rămânem așa pentru totdeauna? Nu pică bine să te hlizești așa, ai o vârstă, trebuie să tratezi lucrurile mai în serios, să nu râdă bărbații de tine.
Citește aici cum să investești în viitorul tău și să te bucuri de viață.

Ce sunt cu adevărat oamenii?

Îi vezi la naștere ca niște creaturi cu niște frumoase aripi albe, care se nasc pure, inocente, curajoase, care ajung să-și păteze aripile pe zi ce trece de mocirlă cu sânge.
Văd cum lumea din jurul meu încearcă să mă schimbe constant, să-mi murdărească aripile. De ce trebuie să fie atâta răutate în lumea asta? Nu putem să ne înțelegem cu toții, oare?
Hai să ne bucurăm de viață, să râdem și să dansăm dacă simțim acest lucru. Să fugim de oamenii răi din viața noastră și să ne bucurăm de puritatea unui om.
Ca bărbat, este greu să arăți lumii că îți pasă. Să vadă cineva că ai o inimă și că și tu poți ajunge rănit, dar hai să nu mai trăim cu această mentalitate și hai să creștem împreună.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi