Tana Foarfă – Tânăra care dă glas românilor la Bruxelles

0
592 views
Tana Foarfă
Tana Foarfă

Tana Foarfă este o tânără de doar 25 de ani care a obţinut licenţa în știinţe politice la Université Libre de Bruxelles și deține un master în studii europene la KU Leuven, specializarea ei fiind relaţiile externe ale Uniunii Europene. După o implicare voluntară de 3 ani în domeniul afacerilor europene în calitate de expert afiliat, Tana a ajuns directorul Centrului de Expertiză Europeană Europuls.

Este autoarea a peste 30 de articole, interviuri, studii și rapoarte apărute în presa națională și europeană.

S-a remarcat prin implicarea sa în societatea civilă românească, prin activitatea sa pe durata Președinției României la Consiliul UE, dar și prin analizele privind procesele, mecanismele și campaniile electorale din diverse state membre UE. În 2015, Tana Foarfă a fost consultant pe politici de dezvoltare și formare (Learning & Development) în cadrul Comisiei Europene, devenind în 2016 angajată a Comisiei, în cadrul Direcției Generale de Resurse Umane.

În prezent, Tana Foarfă este consilier politic în Parlamentul European, unde monitorizează activitatea Comisiei de Afaceri Economice și Monetare, fiind responsabilă de dosare precum Programul de Sprijin pentru Reforme și InvestEU. Punctual, oferă conținut scris și oral pe politici sociale, cu precădere politici pentru apărarea drepturilor copilului, Garanția pentru copii, politici pentru tineret sau dezvoltarea competențelor pentru adaptarea la viitorul pieței muncii.

Î: În calitate de tânăr, cum poți să-ți faci vocea auzită la nivelul instituțiilor europene?

Mai întâi, noi, în calitate de cetățeni europeni, dorim să fim parte din procesul decizional, dorim să ne asigurăm că legislația adoptată la nivel european este în beneficiul nostru. Așa că este firesc să tindem la o proximitate mai mare de instituțiile europene, o cunoaștere a lor din interior, o interacțiune cu decidenții. Astfel, dacă participăm la inițiativele organizate de instituțiile europene tocmai pentru a ne da șansa să ne facem vocea auzită, înseamnă că noi ca tineri, deja exersăm influența noastră la nivel european și demonstrăm că ne interesează, că ne pasă de viitorul Uniunii și că profităm de oportunitățile oferite.

Și am și un exemplu în acest sens. Cu ocazia summit-ului de la Sibiu, Comisia europeană a organizat un dialog al tinerilor cetățeni europeni.

În care tineri afiliați sau neafiliați unei asociații de tineret, organizații civice, 200 tineri veniți din toate colțurile UE au dezbătut timp de 2 zile cu 2 comisari europeni responsabili de politicile de educație, cultură și tineret (Tibor Navracsics) și de politicile de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitate (Marianne Thyssen), dar și cu reprezentanți tehnici ai Comisiei europene. Am discutat împreună pe mai multe tematici, de la cum să creștem transparența, vizibilitatea și comunicarea instituțiilor europene pe tot continentul, la ce măsuri trebuie să ia Uniunea Europeană pentru combaterea schimbărilor climatice sau pentru a oferi mai multe locuri de muncă tinerilor.

Iar astfel de ocazii nu sunt puține, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană a pus deja bazele proiectului Conferinței despre viitorul Europei, la care cetățeni din toate statele membre vor putea participa și dezbate despre ce reforme, ce schimbări își doresc să aibă loc la nivel european.

Un alt mod prin care putem să avem un impact direct la nivel european este, în cazul în care dorim să studiem științe politice și studii europene, să ne începem cariera în organisme de lobby sau în organizații non-guvernamentale care au o anumită temă pe care o urmăresc în legislația europeană și care propun texte scrise pentru reformarea anumitor politici.

Este un exercițiu foarte bun care te determină să înveți foarte mult despre procesul decizional, despre competențele Uniunii. Dar te învață de asemenea și modalități de interacțiune cu actorii instituționali, de putere de convingere, calități utile, de altfel, și pentru mai târziu.

Nu în ultimul rând, poate cea mai aplicată modalitate prin care putem avea impact la nivel european este prin partidele politice.

Așa cum știți, fiecare partid are o organizație de tineret și este afiliat unei familii politice. Există multe inițiative și proiecte care se pot realiza prin partidele politice la nivel european, schimburi de experiență între diferite partide, vizite de studiu și exerciții care să aducă împreună filiale de tineret ale partidelor la nivel național. Dacă suntem parte activă a unei organizații de tineret și avem idei, avem propuneri. Putem, prin intermediul europarlamentarilor partidului din care facem parte, să transmitem inițiativa acestora și astfel să avem o susținere europeană a proiectului nostru.

Pentru că România are o mulțime de oameni de excepție, aici puteți citi alt interviu al unuia dintre aceștia.

Î: Cum pot fi influențate caracterul și mentalitatea unui tânăr de către mediul european?

R: E greu de generalizat, așa că cel mai bine pot ilustra prin exemplul personal.

Am avut contact prima dată cu mediul european la 19 ani, când m-am decis, la terminarea liceului, să urmez studiile de licență în Bruxelles. Iar de atunci am parte de un itinerariu fascinant, alert, continuu de experiențe europene. Studiile de licență și master pe care le-am efectuat în Belgia m-au făcut să interacționez cu un mediu multicultural divers, cu persoane de vârsta mea care mi-au facilitat imediat integrarea, nu m-au făcut să mă simt exclusă. Ba din contră, m-au ajutat și m-au susținut, în special să progresez cu limba franceză pe care eu consideram că o stăpânesc până să ajung aici.

Studiile pe care le-am urmat mi-au format o gândire critică și o perspectivă de ansamblu a problemelor la nivel european.

M-au făcut să înțeleg că trebuie să privesc mereu din mai multe perspective. La toate examenele am fost încurajați să reflectăm asupra modului în care transpunem noțiunile în practică, nu doar să le memorăm și să le redăm pe foaie.

Ulterior, mediul european mi-a oferit extrem de multe oportunități și m-a făcut să îmi dau seama cât de speciali sunt oamenii de aici. Am cunoscut persoane care m-au sprijinit enorm și care au avut încredere în mine. Am ajuns astfel să efectuez două stagii în Parlamentul european, care mi-au oferit ocazia să cunosc instituția din interior, să asimilez foarte multe informații și să observ în mod real cum funcționează Parlamentul european. Am văzut în Parlament multe persoane determinate să facă lucruri bune pentru cetățeni. Dar și multe orgolii și încăpățânare, sau dovezi de superioritate. Am reușit apoi, în urma unui examen, să obțin un post de 6 ani în Comisia Europeană. Acolo am avut contact cu partea tehnică de redactare a legilor. Am aflat astfel ce înseamnă rigurozitatea, calmul, cât de importantă este alegerea cuvintelor, cum se redactează corect documentele oficiale, cum se organizează ședințele de dezbatere.

Mi-am dat seama astfel de potențialul imens al acestor instituții și mi-am promis ca, în cazul în care voi avea ocazia să îmi urmez visul și să lucrez cu un europarlamentar, să fie o persoană pe care o admir și o apreciez și care să fie motivată să lucreze asiduu pentru cetățeni.

Din aceste motive, sunt extrem de încântată de funcția pe care o ocup în prezent în cabinetul lui Dragoș Pîslaru din Parlamentul european, deoarece chiar simt că am o contribuție la proiectul european.

Astfel, mediul european m-a determinat să fiu mult mai tolerantă, mai deschisă la nou, mai curioasă, mai atentă la dorințele oamenilor și la ceea ce au aceștia de comunicat. M-a determinat, de asemenea, să apreciez ajutorul care mi-a fost oferit și să îmi doresc, la rândul meu, să ofer ajutor și altora. Mi-a dovedit că ambiția și munca sunt răsplătite. Și că există tot timpul o oportunitate pentru perseverență. M-a învățat că răbdarea e un avantaj și că, dacă îți place ceea ce faci, trebuie să continui în acea direcție. Mi-a arătat de asemenea că trebuie să țin ochii deschiși și să fiu flexibilă pentru orice neprevăzut, dar și să rămân fermă principiilor pe care le am.

Î: Ce pot face cetățenii pentru o (mai) bună cooperare cu instituțiile europene?

Comunicarea este un act dual, iar, când ne gândim la o soluție, aceasta trebuie să adreseze atât ambele capete, cât și canalul de comunicare. Astfel, aș avea trei remarci pe care le spun pe baza a ceea ce am observat de-a lungul ultimilor ani.

În primul rând, instituțiile europene ajung la cetățeni prin reprezentanții lor.

Vorbim aici de Consiliul European, în care președinții statelor membre se întâlnesc pentru a adopta liniile generale și prioritățile Uniunii, despre Comisia europeană, instituția care redactează proiecte legislative și care este prezentă în statele membre prin reprezentanță, un grup de persoane delegate să transmită informațiile publice în statul membru, despre Parlamentul European, în care noi, în calitate de cetățeni europeni trimitem reprezentanții noștri aleși prin vot să adopte legi și despre Consiliul UE, în care miniștrii statelor membre se întâlnesc pentru a dezbate și a adopta legi europene. Toți acești reprezentanți ai instituțiilor europene au datoria să informeze cetățenii cu privire la activitatea lor și a instituției pe care o reprezintă.

În al doilea rând, canalul de comunicare trebuie îmbunătățit.

Și nu mă refer aici doar la limbajul care trebuie adaptat pentru publicat, la explicațiile suplimentare care trebuie oferite cetățenilor când discutăm despre activitatea decidenților politici la nivel european, ci și la modul prin care se poate realiza o apropiere a Bruxelles-ului de statele membre. Mă refer în special la utilizarea tehnologiilor digitale pentru a facilita atât transmiterea informației, cât și prezența în regiuni cât mai diverse. Mi-aș dori de pildă să văd dialoguri cetățenești în care comisarul este prezent virtual în diverse localități, să văd comisari sau europarlamentari care își alocă 30 de minute pe săptămână să fie prezent pe rețelele sociale pentru a răspunde la întrebările adresate în mediul online. De ce nu îmbinăm activitățile pe care le avem deja în vedere cu tehnologia pe care o avem la dispoziție, tocmai pentru a ajunge în mediile defavorizate?

Dar, din punctul meu de vedere, cea mai bună cale prin care îți poți face vocea auzită la nivel european este prin implicarea la nivel local.

De ce spun asta? Dacă noi, tinerii, devenim promotori ai eforturilor europene la nivel local și devenim vocea instituțiilor, atunci nu ne îndeplinim doar datoria de cetățeni, ci ne aducem contribuția la un obiectiv mult mai mare: acela de a transmite corect informația, de a fi un actor cheie al consolidării proiectului european.

Iar cel mai bun și de succes exemplu pe care pot să îl ofer este Europuls, centrul de expertiză europeană care de 10 ani de zile aduce agenda europeană mai aproape de România. Europuls este un ONG format din tineri voluntari români, experți în afaceri europene, care își dedică timpul liber scriind articole despre cele mai importante teme la nivel european, organizează evenimente cu o participare uriașă atât ca număr, cât și ca importanță a funcției vorbitorilor de nivel înalt. Europuls este cel mai bun exemplu prin care pot răspunde la cele două întrebări: Europuls oferă în mod practic o soluție pentru o mai bună comunicare între instituțiile europene și cetățeni; și arată de asemenea ce putem face noi în mod practic.

Î: Dar ce ne poți spune despre efectele negative ale unei comunicări deficitare dintre instituțiile europene și cetățeni?

R: Din păcate, am văzut în practică efectele lipsei de comunicare prin creșterea euroscepticismului de-a lungul ultimilor ani. Provocările externe pe care le-a suferit continentul european, precum criza economică, atacurile teroriste, criza refugiaților au necesitat soluții urgente și reacții rapide care nu au trecut prin filtrul explicațiilor prealabile în fața cetățenilor și nu au beneficiat de o consultare în prealabil a acestora. Iar aceste vulnerabilități au fost folosite de anumite partide politice naționaliste drept armă pentru a își justifica agenda, pentru a promova politici toxice sentimentului de apartenență la proiectul european și duc la încetinirea progresului real al Uniunii. Aceste goluri de informație au dus și la propagarea fenomenului de dezinformare (fake news), utilizat nu doar de actorii descriși mai sus, dar și de autorități naționale sau locale pentru a identifica un țap ispășitor în fața oamenilor, care să justifice politicile ce nu adresează problemele concrete ale cetățenilor.

UE devine astfel un vinovat permanent, fiind prezentată în acest context ca un personaj aflat departe, mult prea complex pentru a îl înțelege. Care, la rândul său, nu ne înțelege nevoile tocmai din cauza distanței.

Astfel, UE pierde din legitimitate în fața cetățenilor pe care îi are în vedere atunci când adoptă legislația ce ne schimbă pozitiv viața de zi cu zi. Însă nu doar UE are de suferit din cauza comunicării insuficiente între UE și cetățeni. Și noi suntem afectați chiar mai serios decât am crede, deoarece rămânem fără pârghiile necesare pentru a fi în practică cetățeni europeni. Nu suntem conștienți de toate drepturile pe care le avem, de oportunitățile oferite, de responsabilitățile care derivă din statutul nostru și, prin urmare, nu putem aprecia adevărata valoare a apartenenței noastre europene și nici nu o putem valorifica așa cum trebuie.

Î: Care sunt programele lansate de instituțiile europene de care ar putea beneficia tinerii europeni?

R: Aș dori, în primul rând, să amintesc faptul că, în linie cu ceea ce am menționat în întrebările precedente, există foarte multe organizații în România care organizează simulări ale instituțiilor europene, cea mai cunoscută fiind cea de la Iași. Aș încuraja orice tânăr ca, înainte să aplice la un stagiu sau la un program european, sau chiar înainte să se decidă dacă dorește să aibă o carieră în instituțiile europene, indiferent că este deja la facultate sau încă se gândește ce studii să urmeze, să aibă această experiență a simulării procesului decizional european. Este un exercițiu extrem de util care oferă o replică realistă a vieții de zi cu zi a instituțiilor și ne ajută să înțelegem mai bine cum se crează și se adoptă în practică deciziile la nivel european.

UE oferă atât de multe programe, încât nu știu de unde să încep.

Voi numi doar câteva, care mi se par cele mai interesante. Foarte aplicat mi se mai pare evenimentul european pentru tineret (European Youth Event). Unde persoane cu vârste fragede din toate statele membre sunt încurajațe să se înscrie, pentru a avea ocazia să viziteze Parlamentul European din Strasbourg și să dezbată împreună asupra felului în care arată viitorul Europei prin ochii lor. Este o experiență unică prin care tinerii au șansa să cunoască alte mentalități, să își promoveze ideile, să afle gândirea persoanelor din alte țări și revin din această călătorie cu extrem de multe informații despre cum funcționează Parlamentul european și cât de importanți sunt europarlamentarii pe care noi îi alegem prin vot.

Și, fiindcă tot am ajuns la Parlamentul European, aș dori să vă spun că europarlamentarii au posibilitatea să aducă în birourile lor stagiari.

Chiar și în biroul nostru așteptăm acum o tânără sau un tânăr care și-ar dori să ne cunoască și să lucreze cu noi, ar putea fi chiar cineva dintre cititori! Pe lângă europarlamentari, există stagii la grupurile politice aflate în Parlamentul european, și există, de asemenea, și stagii oferite chiar de instituțiile europene (Comisia europeană, Consiliul UE, Comitetul regiunilor, Comitetul economic și social european, Serviciul european de acțiune externă, Banca europeană de investiții, Curtea de Justiție etc). Uitați-vă atent pe paginile oficiale ale instituțiilor pentru a vedea perioadele de aplicații!

Un program foarte interesant este Corpul European de Solidaritate.

Acesta le oferă tinerilor șansa de a face voluntariat sau de a se implica în proiecte în propria țară sau în străinătate pentru a ajuta comunități și oameni din toată Europa. Este destinat tinerilor între 17 și 30 de ani cu experiențe și competențe diferite care să fie puse în practică de diversitatea proiectelor. Și există posturi de voluntari (neremunerați), sau posturi remunerate de angajați, ucenici sau stagiari.

Sunt două tipuri de proiecte.

Cele de voluntariat, în care tinerii merg în altă țară la acțiuni de voluntariat. Și partea profesională, prin care tinerii pot obține un loc de muncă sau să participe la stagii și programe de ucenicie în diverse sectoare implicate în activități de promovare a solidarității, care au nevoie de tineri foarte motivați și orientați către societate. Și sunt experiențe de viață extrem de utile, care te învață despre problemele cu care se confruntă oamenii alături de care împarți un continent. De exemplu, reconstruirea unei școli sau a unui centru comunitar devastat în urma unui cutremur, oferirea sprijinului pentru solicitanții de azil nou veniți sau asistența persoanelor cu handicap într-un centru de îngrijiri comunitare.

Și, nu în cele din urmă, nu aș fi putut să nu menționez programul ERASMUS+.

Acesta a avut un succes răsunător, în special datorită schimbului de experiență de care se bucură anual milioane de studenți de pe tot continentul european. Însă, aș dori să vă spun că ERASMUS+ nu înseamnă doar schimb de experiență pentru studenți. Acesta oferă oportunități și pentru stagii ale studenților și absolvenților de universitate, dar și voluntariat internațional pentru tinerii care nu sunt înscriși într-o formă de învățământ. De asemenea, tinerii care lucrează în învățământ au ocazia să predea la instituții din alte țări sau să beneficieze de cursuri de formare în străinătate.

Autori:

Diana Fiscutean
Lavinia Iliuță
Florina Dan
Ruxandra Dorobanțu