Altar de lumânări
Altar de lumânări

bastonul bunicii încă stă rezemat de un perete.
mă scurg printre secunde, ca o iluzie,
soarta mi-e consoartă în disperare.
trece amarul peste noi, suav
plin de neliniști

 

se ascunde un freamăt pe buzele tale moi.
n-ai catadicsit să-mi spui ce te apasă,
oare aceleași greutăți s-au încolăcit de tine?
sufletul ți-e convex,
nu-ți mai ține ființa
și, totuși, încă te doboară timpul.

 

aceeași lumânare arde, încă pe birou,
se prelinge ceara peste oasele mele.
tic-tac, tic-tac
cât ți-a mai rămas?