viață

Visul tău îți cere o șansă la viață!

"în Poezie și literatură" by

Nimeni nu s-a născut sub o stea nenorocoasă. Doar că unii dintre noi privim cerul greșit. Asta pentru că alergăm agitați, îngândurați, neliniștiți, lăsând astfel visele să moară. Vise nevinovate, complet realizate din praf de stele. Vise născute într-un suflet captiv fără de știre, captiv în noi. Vise născute într-un suflet uitat. Și avem nevoie de aceste vise, să putem accepta realitatea. Și, nu uita, visul tău îți cere o șansă la viață!

Pentru că încercăm să trăim o altfel de viață. Ne înecăm speranțele-n orgolii, uitând că ele ne fac să ne simțim cei mai puternici oameni. Uitând că cea mai ascunsă, pierdută dorință, o poate însufleți cea mai timidă stea.

Copilăria cade din ceruri, și tipic, noi purtăm umbrele, ferindu-ne de minunea din fiecare zi. Uităm din nou că nu ne oprim din joacă îmbătrânind, ci îmbătrânim oprindu-ne din joacă.

Ne este frică de necunoscut, iar când îl vedem, ne pierdem și ne gândim cât de mult am vrea să-i vorbim.

Și dacă visele ne țin în viață, de ce le lăsăm să moară? Dacă speranțele ne fac puternici, de ce fugim de ele? Dacă copilăria ne ține tineri, de ce ne mai ferim…?

Iar dacă viața e o piesă de teatru, cum se spune, de ce nu ne dăm silința să ne jucăm rolul cel mai bine?

Noi privim același cer, și asta ar trebui să ne lege, pentru că, mergând prin mulțime, văd peste tot oameni, dar nicăieri umanitate.

Visele sunt esența în această viață. Dacă vreți să citiți mai multe despre vise și visuri, aici avem soluția!

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Turnul Babel

Turnul Babel

Șinar Lasă-mă să suflu-a mea cometă ce arde peste ziua voastră oarbă
echilibru de energii

Echilibru de energii

Te obișnuiești cu timpul Așa cum te obișnuiești și cu uitarea, Deși
Tags:
Derulează înapoi