Carda
Carda

Poartă-mă-ntre-ale tale degete
și sufl-al meu orice, Carda
lin de m-ai sfâșia
prin colossul coamei de azur
rupe ale mele lanțuri ce atârnă
de leagănul primordial
și praf amar
și mă voi robi-n vârteju-ți liniar
să fiu închis între-aripile-ți cer!

 

Lasă-mă să bat în tine trecător
și suflu-mi transcendent în mine
inel fugar – nimic, orice
umbra-mi e bătrână, uit-o-n urma mea
cu tine ia-mă, doar nu mă lăsa
ci praf amar și lanț o să mai fiu
și-adânci suspine să mă ia în zborul ultim
dă-mi o pană de cristal, zenit fărâme
să dărâm acum ce ne sugrumă!