Doi pedofili, uciși în închisoare de alt deținut. Argumente pro și contra, aici!

"în Texte" by

Doi pedofili au fost uciși în închisoare de un alt deținut din statul american California. Jonathan Watson are 41 de ani și a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor calificat.

Acesta i-a bătut până la moarte pe cei doi pedofili aflați în aceeași închisoare, pentru că i-a surprins uitându-se la emisiuni pentru copii.

Cei doi aveau oricum o condamnare pe viață, însă bărbatul susține că „le-a făcut tuturor o favoare”.

Acesta și-a recunoscut imediat fapta, însă mărturia sa este una șocantă:

„Trebuia să fac ceea ce instinctul îmi spunea. Am încercat să-i evit, însă erau ostentativi. Se uitau la posturi pentru copii în faţa noastră. Aceşti oameni sunt coşmarul tuturor părinţilor. Atunci m-am gândit că le fac tuturor o favoare.”

Watson se află acum într-o carceră solitară până la finalizarea anchetei, însă această întâmplare a dat naștere unor adevărate controverse în rândul internauților. Pentru că m-a uimit valul de susținători ai acestui criminal, am decis să aflu și părerile tinerilor, care au fost extrem de împărțite și radicale:

  •  

„Părerea mea e că nu ai cum să oprești susținătorii.

Ăsta e psihicul uman. Când cuiva care a facut rău i se întoarce roata, oamenii se bucură. Când se gândesc că puteau fi copiii lor în joc, se trezește o ură pe care nu o poți îmblânzi. Dar omul e supus greșelii. Când e așa cuprins de ură pentru o faptă irațională, că nici eu nu înțeleg ce mama dracului poți avea cu un copil, nu știi ce poate declanșa un sentiment de genul.” – Andra Botizan

„Am văzut destule reacții extreme, dure și fără cap în diferite situații în care probabil tăcerea, legea și bunul simț ar fi rezolvat totul, ori se rezolva de la sine. Cazul deținuților omorâți de un alt deținut mi se pare revoltător și nu pot înțelege atitudinea oamenilor care susțin sus și tare că bine a făcut, că așa merită, că așa trebuie să se întâmple! Nu, dragilor, asta e sălbăticie, e legea junglei, este anarhie în gradul ei cel mai ridicat și mai stupid, într-un secol în care strămoșii noștri visau lapte, miere și mașini zburătoare.

Concret, acele persoane au fost închise pentru ceea ce au făcut. Așadar, erau private de libertate pentru pedofilie. Plăteau pentru acțiunile trecutului lor.

Cred că o soluție pentru pedofili ar fi pe cale chimică, așa cum s-a adoptat în Ucraina.

Deținuții pedofili sunt supuși unui tratament bio-chimic care acționează la nivel celular ce împiedică în timp orice inervare a organului sexual masculin, plus se reduce cantitatea de spermatozoizi produși de testicule la un număr ce tinde spre zero.

Momentan, din câte am înțeles, această cale durează câteva luni, după care organul își revine. În schimb, tratamentul poate fi aplicat periodic, astfel asigurându-se că acea persoană va fi inaptă din punct de vedere sexual. Nu este o soluție să ridicăm pumnul și atât. Întâi trebuie să ne gândim că viața unui om este valoroasă. Și pe urmă, cum am reacționa noi să fim în situația lor?” – Raul Peterlin

„Pe de-o parte, a făcut „un bine” societății, dar dacă oamenii ăia erau deja în închisoare, pe cine mai puteau să rănească? Iar pe de altă parte, scopul nu scuză mijloacele. Nu era dreptul lui să decidă cine moare și cine trăiește.” – Andra Fodor

„E dificil să stabilești modul în care trebuie pedepsit un pedofil, tocmai că în acest caz există o problemă mintală. Astfel, se poate ca o corijare precum închiderea cu durată limitată să nu producă nicio modificare în gândirea acuzatului, continuând în același mod după eliberare. Astfel, se impune o pedeapsă radicală.

Două variante se disting aici: fie închiderea cu durată nelimitată, fie castrarea chimică.

Închiderea pe viață ar bloca orice valență cu posibilele victime minore, în vreme ce castrare chimică ar suprima orice capacitate erectilă. Castrare chimică constă în injectarea unor hormoni sintetici care opresc producerea testosteronului.

Mesajele trimise de creier testiculelor sunt grav afectate, aproape eliminate, astfel că potența este suprimată în proporție de 99%. Consider că una dintre măsurile radicale de mai sus ar putea rezolva problema acuzaților de viol, fie el soldat sau nu cu omor.” – Kevin Iovănescu

„Chiar și dacă ucigașul a făcut un favor prin a scăpa lumea de doi pedofili, favorul e suficient de mărunt cât să fie neglijabil, chit că e favor. De ce favor? Pentru că deținuții costă și pentru că munca silnică, din câte știu eu, încă e ilegală, indiferent de gravitatea faptei. De ce neglijabil?

Pentru că ei oricum nu mai ieșeau din pușcărie, că erau deja condamnați pe viață, deci din perspectiva oamenilor „de afară”, nul. Iar din perspectiva statului, absolut minimal, având în vedere numărul de deținuți care trebuiesc hrăniți și întreținuți, pentru că, de! Drepturile omului. Ceea ce mi se pare destul de incorect, dacă încercăm să găsim logica din spatele presupusei moralități ale acelui amendament din drepturile omului. Adică un om liber trebuie să muncească, altfel statul îl execută silit pentru neplata impozitelor etc. Cu alte cuvinte îl dă afară în stradă.

Iar pe de altă parte, un deținut (fie el ucigaș sau pedofil) are parte de mâncare din partea statului și de un acoperiș deasupra capului.

Într-adevăr, în unele state, acestea sunt mai calitative decât în altele. Nemaivorbind de faptul că, la noi, cel puțin, cerșetoria e ilegală. Adică practic sursa de venit, a unei persoane fără adăpost, neangajabilă, e ilegală.” – Robert Bencze

În ceea ce mă privește, am rămas șocată de valul de încurajări pentru criminalul în cauză. Ce-i greșit cu noi? De când decidem noi cine are dreptul să moară? Erau pedofili, înțeleg. Dar cu ce era mai îndreptățit acest individ decât ei? Să nu uităm că el era deja condamnat pentru crimă.

E teribilă furia asta oarbă pe care o avem ca popor. Ne place violența, ne place să ne facem dreptate, să susținem tâmpiți și să ne batem cu pumnul în piept că știm noi ce-i mai bine.

Lipsindu-ne cu desăvârșire orice simț etic, devenim barbari și proclamăm pedeapsa cu moartea, fără a ne pleca urechea la detalii.

Mi-e frică sincer de momentul în care nu vom mai ține cont de legi și ne vom simți îndreptățiți să dăm în cap oricui. Deja se întâmplă asta. V-aș aminti că există legi care se ocupă de astfel de cazuri, dar e mai bine să fim noi proprii judecători, nu? – Andreea Cordoș

Tu ce părere ai despre uciderea celor doi pedofili? Spune-ne în comentarii!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi