Bîrgăoanu Ioan închis pentru crimă mai mare decât violul, gândirea liberă!

"în Din istoria României" by

Bîrgăoanu Ioan, un fruntaș din categoria 1934, aparținând Unității din Buzău, un suflet de doar 22 de ani, a fost arestat în Bacău sub pretextul, comun acelei perioade comuniste, că „a participat la rebeliune contra statului”, mai gravă decât o crimă.

Ca în orice altă țară condusă de un astfel de regim, regimul comunism a provocat schimbări negative în societatea românească. A încălcat drepturile cetățenilor la informare și exprimare liberă.

Oamenii au fost forțați să renunțe la pământuri, case, averi și libertate pentru a se forma acea „egalitate” absolută ce avea să scoată România din criză.

,,Tot ceea ce am făcut a fost să refuzăm să împușcăm oameni nevinovați.”

Împreună cu echipa a fost direcționat să observe și să păstreze ordinea într-o anumită parte a țării. Mare i-a fost uimirea când superiorii le-au ordonat să omoare oameni nevinovați. Aceștia au hotărât să încalce acel ordin pentru că nu își doresc să fie părtași la o crimă și să păstreze asta un secret.  În final, unul din camarazi i-a trădat, astfel începând această scurtă, tristă istorie.

Acuzatul și-a început sentința la data de 30.10.1956 la închisoarea Gherla. O unitate de detenție din municipiul Gherla, județul Cluj, România

În timpul ispășirii pedepsei a trecut prin multe momente grele. Momente ce l-au schimbat și i-au dictat viața mai departe. A fost martor la uciderea fără milă a „colegilor” săi și la bătăile infernale, pe care erau nevoiți să le suporte.

Fiind deținuți politici au fost total defavorizați, iar în timp ce adevărații infractori ce comiteau furturi, violuri și crime erau puși să gătească, deținuții politici erau forțați să efectueze munci infernal de grele.

,,Trebuia să mănânci tot ce îți dădeau, chiar dacă îți era greață, altfel mureai”

Bucătăria a fost frontul bătăii de joc a infractorilor. Condamnații „rebeliunii contra statului” au fost obligați să mănânce, în fiecare zi, terciul din cartofi și fecale care le era pregătit. ,,La început mi-a fost greu, dar când am văzul că mor oamenii de lângă mine am ales să mănânc, să am forță”. Porțiile erau cât pentru un bebeluș, iar muncile la care erau supuși cereau mult mai multe alimente.

Nu doar o zeamă aruncată pe un coridor rece și obscur.

Alexandru Vișinescu, torționarul comunist, acuzat de crimă, conducătorul Jilavei după perioada 1950 a dat verdictul ca oamenii să fie torturați pentru a se afla informații în legătură cu celelalte persoane ce nu voiau să se supună tiraniei comuniste.

Indivizii erau bătuți cu brutalitate peste picioare cu ciocane, loviți cu pumnii și picioarele și supuși la chinuri groaznice doar pentru că își exprimau uneori opinia.

Deținuții politici nu puteau trimite scrisori, nu aveau nicio informație despre lumea exterioară. Familia sau prietenii nu puteau fi contactate.

Dacă mureai de foame sau din cauza tiraniei gardienilor, erai aruncat într-o groapă și îngropat de proprii colegi.

Periprava, lagărul României

În data de 20.05.1962, Ioan a fost transferat la Închisoarea Periprava, „un lagăr de exterminare”. Trebuia să fie o colonie de muncă, dar a fost „iadul pe pământ”. Locul în care au murit sute de preoți, profesori, doctori, oameni culți ce ar fi adus României enorm de multe”.

În acel infern oamenii erau forțați să muncească la dig într-un frig infernal, iar condițiile erau mizere. Cei mai slabi dintre ei mureau în câteva zile datorită chinului la care erau supuși. Porțiilor limitate de mâncare și cruzimea gardienilor au fost cele mai dese motive.

,,Dacă te opreai pentru câteva secunde pentru că nu mai puteai lucra și voiai să îți tragi sufletul erai bătut și pus iar la muncă.”

Dacă erai rănit, erai lăsat să mori și erai acoperit cu ciment și noroi.”

După doi ani în infernul închisorii, a fost transferat la Jilava, unde cruzimea a continua. Locul în care erau închiși în general oamenii cât mai influenți a furat României multe suflete și beneficii. Un gardian zilnic efectua câte o crimă. În acel loc mulți și-au pierdut ani din viață pentru o egalitate imposibilă.

Nu au încetat niciodată să spere. Să spere că vor scăpa de acei ani, că vor ajunge la familiile îndurerate și la un viitor mai bun.

Citește aici mai multe informații despre România comunista și revoluție.

În 24.05.1965, Ioan a fost eliberat din închisorile comuniste după 8 ani de chin și lovituri

S-a întors acasă, în satul natal de lângă Piatra Neamț și și-a continuat viața cu o putere incredibilă. Nu a uitat niciodată ororile prin care a fost nevoit să treacă. De celula rece ce i-a fost casă timp de ani buni și chiar a revizitat vechea închisoare în care a fost prizonier. Astăzi vechea închisoare de la Jilava este deschisă publicului dacă întocmești anumite criterii, fiind un muzeu al groazei.

Momentele grele peste care a dat l-au făcut un om mai puternic. L-au învățat să se bucure de ce are, să își iubească soția, copiii și în special nepoții, care i-au fost bucurii în ultimii ani din viață.

Studentă în anul 2 la Jurnalism în cadrul facultății FSPAC (Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj), fostă elevă a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. În viitor îmi doresc să devin un jurnalist foarte bun. Cu toate acestea îmi doresc să lucrez și în domeniul Resurselor Umane. Sunt o persoană comunicativă și gata să ajut oricând. În plus, consider că scrisul este cea mai bună soluție, care îmi permite să inspir oamenii din jurul meu, fiind o eliberare de la cotidian.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

ce-a rămas din ceaușei

  îmi degenerează neuronii lângă aripa ta ruptă și-mi savurez treptat privilegiile
Derulează înapoi