Cu ce pleci când pleci de-adevărat?

"în Psihologie & Relații" by

Pleci altul, de fiecare dată.

Altul decât cel ce ai fost la început, pleci cu mai mult sau cu mai puțin, dar niciodată la fel. Uneori lași lucruri din tine în prostie. Doar ca să te-nvelești cu noua personalitate ce se formează sub ochii sau mâinile atente ale dragostei.
Dezbraci din frici și vulnerabilități. Dezbraci din aroganțe și-nveți să fii mai tolerant. Să nu mai urli. Să nu mai lași ușa deschisă. Lași tremuratul și sutienele pe pat. Nu le iei înapoi tot timpul. Lași circulații neregulate și lacrimi ce până-atunci nu au avut curajul să se verse.
Lași toate melodiile despre bărbați prea aroganți în spate. Lași zilele de vară să se ducă, cu tot vântul care ți-a răscolit prin păr. Lași kilometri-ntregi de noapte. Lași pași de dans în care te-ai pierdut. Lași drumuri refăcute cu mașina. Lași orele în care ai cântat cu roțile rulând pe-asfalt. Lași gesturi și cuvinte. Strângeri de mâini și promisiuni aiurea. Anxietăți și clipe sparte. Dar… Cu ce pleci când pleci de-adevărat?

Habar nu ai, la câte-ai de lăsat.

Lași stele pe care nu ai apucat să le mai strângi în pumni.

Lași acolo bucăți de trecut și lași definitiv din idealuri. Lași din standarde absurde și din porniri zeflemitoare. Dragostea nu-i politețe, dar nu-i nici câmp de luptă.
Lași poezii trăite și scrise cu febrilitate. Lași povești pe care nici nu credeai că le deții. Lași din tupeu. Din lene. Lași de la tine și din tine. Lași să-ți cadă palma sub vreun chip. Lași să-ți alunece degetele sau mâinile prin părul omului de lângă tine.

Iar dacă îți e dor, și nu știi ce să faci, găsești aici răspunsul.

Ești altul. Mereu altul. Uneori mai mult, alteori mai puțin. Mai dezgolit, mai întremat, cu mai multă sclipire în privire, sau cu mai multe cicatrici. Cu mai mult fond de ten sub pleoape, sau cu mai mulți centimetri de tocuri în picioare.
Lași multe, dar multe iei. Iei cărți. Iei citate. Iei bijuterii pe care le păstrezi în suflet, sau în păr. Iei litri de vin. Iei inițiative. Iei cravate și pași de dans.

Câtă nebunie dai, atâta nebunie primești.

Când pleci, pleci cu desaga plină. Câte cântece-ai lăsat amuțite în cearșafuri sau în difuzor de telefon, atâtea poezii și-atâta nebunie ai luat cu tine. De amintit și povestit și altora. De rememorat cu-n pahar de vin în mână. De derulat în minte când ești în autobuz și-auzi trecutul urlând prin melodii.
Lași multe, uneori lași tot. Dar cu tot-ul altuia pleci și tu. Nu iubim decât atunci când nu avem măsură. Când nu avem Dumnezeu, sau oră de mers acasă. Nu iubim decât atunci când încercăm să stăm treji doar pentru a-i cuprinde ochii-n palme încă un moment.
Plecăm cu-atâtea. Atâtea mângâieri. Atâtea strângeri și respirații-ntretăiate. Atâtea flori de pus în pod sau de aruncat la gunoi. Atâtea ceasuri în care timpul tot la fel se-nvârte.

Plecăm alții. Cu altă definiție pentru timp. Sau pentru nopți, de nu le-am contopit deja în zile.

Plecăm cu toate constelațiile învățate și rănile din copilărie vindecate. Plecăm cu certitudinea că bărbații sunt buni, că bărbații sunt frumoși, că bărbații au grijă. Orice altă judecată e prostie și feminism nejustificat.
Bărbați buni sunt peste tot. Și asta meriți, căci lași pe unde mergi tot sufletul din tine. Și toată energia pe care nu știi că o mai ai.
Când ai curaj să fii așa cum ești, pleci cu-alte scânteieri în ochi. Și cu alți parametri pentru clipă.

De lași flăcări din tine, pleci cu mai multă căldură decât ai fi crezut de fapt.

Tot ce-ți reprimi și tot ce strângi în pumni se irosește. Poți să-ți îngropi în piept dragostea pe care nu ai dat-o. N-avem nimic în afară de clipe. Sau de zăpezi pe care le topim râzând.
Când pleci cu-adevărat, pleci buimăcit. Mai om de fiecare dată. Titan răpus de două brațe și de priviri ce ți-au cântat.
Dar dacă lași o lume-ntreagă-n spate, cu-o lume-ntreagă pleci în schimb.
Să nu îți fie frică.

Studentă în anul I la Publicitate, în cadrul „FSPAC” - Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (UBB) - A fost elevă la „Colegiul Național Liviu Rebreanu”, Bistrița - Scrie de când se știe - Preocupată de relațiile interumane, psihologie, comunicare - Este membru activ al echipei POV21 din decembrie 2017 și își dorește să-și dezvolte spiritul de echipă și să contribuie la evoluția comunității din care face parte.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi