Prin grădina cioburi

Prin grădina cioburi…

"în Poezie și literatură/Texte" by

Prin grădină cioburi umblau cândva
Pluguri de lemn roase de sudoare,
Azi pluguri de fier încinse-n soare
Taie ca în giulgiu-adânc ograda.

Cărări spre tinda strămoșească
De oriunde te-ai afla pășești,
La vechea vie plânsă te oprești,
Stafide, boabe să iei din iască.

Din nuc se mai desprind și-acuma
Lacrimi vechi, cu platoșă de ceară,
Cu foc s-au rupt din tei aseară
Brațe din adânc, ce-și ‘nalță spuma.

Ciulinii-au năvălit grădina,
Constelații-ntregi sunt călăuza,
Lucind prin noroaie pân’ la casa
Unde-abia mai suflă cumpăna.

Lângă drumul invers al lunii,
Încununat de stele-n ramă,
Stau comete, lângă foc, să doarmă,
Urcând în turnul vechi al lumii.

Soarele cerul și-l domina,
Dar neatinsă e grădina.
Șindrila demult este căzută,
Nici comete nu se mai sărută.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*