Caritas – De ce să fii atent la orele de economie?

"în Din istoria României/Păreri și opinii" by

A cam trecut celebrarea celor 30 de ani de democrație, dar, din fericire pentru mine şi acest articol, efectele anilor de comunism (încă) nu au expirat. Iar, pentru toți cititorii care aşteaptă să spun că regimul comunist a fost diavolul pe pământ şi să comentez cum guvernul şi partidele politice au distrus această țară; pentru aceşti cititori frustrați că nu îşi permit iPhone 11 din cauza „nenorociților de la conducere care au distrus economia!” nu voi scrie despre asta. Ci despre tine, cititorule modest sau cititorule doritor de ultimele gadget-uri. Voi scrie despre ce a fost Caritas și ce a însemnat asta pentru oamenii sus menționați.

Deci, să încep. Oare cum mai merge economia asta?

Facturile cresc, salariile rămân aceleași, creditele şi împrumuturile bancare sunt la fel de simple ca şi fizica cuantică. Serios, de abia dacă îți ajunge salariul minim pe economie să îți plăteşti abonamentul la ultimul răcnet al tehnologiei mobile. Cum mai supraviețuim în țara asta? Dar aşteaptă, înainte să îți bagi ceva în ea țară şi să pleci la cules de căpşuni sau şi mai bine, la şters bătrâni prin Germania, haide să vorbim despre economia României şi de ce majoritatea românilor îşi fac datorii la bănci fără să ştie dacă îşi permit să le plătească, şi de ce România este printre ultimele locuri la economie în UE.

În timpul comunismului, oamenii nu erau interesați de economie, ci de țară, să susțină patria şi să fie naționalişti!

Istoria României a fost grav influențată de comunism, dacă vrei să afli mai multe despre ea, aici sunt destule detalii încât să-ți formezi o părere.

Glumesc, în realitate, interesele oamenilor nu erau legate de economie, nici nu era nevoie. Toată lumea avea bani, bineînțeles, doar îi aveai şi nu prea aveai pe ce îi cheltui, îi adunai. Deci, cum se face că după ce comunismul s-a încheiat, majoritatea oamenilor şi-au pierdut economiile? Simplu, guvernul comunist nu a pregătit populația cum funcționează economia, nici nu era nevoie, prin urmare, când capitalismul s-a instaurat în România, a face un credit la bancă era la fel de simplu ca înțelegerea gândirii feminine. Iar dragii noștri cunoscători ai mecanismelor economiei s-au uitat la români ca şi obezii la gogoși.

Un astfel de exemplu care a reușit să golească pușculițele cu bani de după comunism, a fost Caritas.

Înființată în 1992 de Ioan Stoica, această „afacere” a reprezentat un mod perfect de a atrage pușculițele pline. Ideea principală, pe care se clădea Caritas, era că investeai bani și după fix trei luni, recuperai suma investită. Dar de opt ori mai mare decât suma inițială. Fraților, de opt ori suma investită inițial, dacă băgai 10000 de lei, îți veneau înapoi 80000, în doar 3 luni, ceea ce era, și încă este, imposibil.

Acum, toată lumea și-ar da seama că este o schemă piramidală și că ar trebui să fii smintit să îți pariezi toate economiile, dar în 1992, să știi ce este o schemă piramidală este ca și cum ai spune că 5Gang știe ce e aia muzică. Să îl iei pe Bill Gates, Mark Zuckerberg și Jeff Bezos (șefu’ de la Amazon) și nici măcar ei nu ar putea să facă asta (legal) și să le rămână și profit.

Mai întâi, Caritas se putea juca doar în Cluj, iar, mai târziu, internațional. Se estimează că undeva între 35% și 50% din gospodăriile din România și-au jucat norocul și investițiile. Deși mulți au fost despăgubiți, înainte de a da faliment, încă mai aveau datorii de 450 de milioane de dolari sau 1.957.320.000 de lei.

Ce s-a întâmplat cu Ioan Stoica?

Well, mai întâi a fost condamnat la 7 ani de închisoare. După primul apel, sentința s-a redus la 2. După al doilea apel, a scăpat cu un an și jumătate de închisoare.

Concluziile pot fi mai multe

Dar nu vreau să jignesc oamenii de dinainte de ’89, așa că o să mă rezum la atât: fă bine, când ești la ora de economie, nu sta și contempla la corola de minuni a lumii, ci fii atent ca să nu ajungi să-ți investești banii, mașina, casa și nevasta pentru niște reclame de la teleshopping.

 

Mihali Călin Adrian, elev la Colegiul Național Andrei Mureșanul, clasa a X-a, profil filologie. Nu este o alegere să fii născut în ignoranță și indolență, dar este o alegere să rămâi în aceasta. O alegere pe care nu am urmat-o. Am ales să-mi urmez propia cale și să găsesc ceea ce mă intrigă - psihologia, scrisul, artele - și să mă perfecționez. Am ales să mă transform dintr-un om indiferent într-un artist.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

ce-a rămas din ceaușei

  îmi degenerează neuronii lângă aripa ta ruptă și-mi savurez treptat privilegiile
Derulează înapoi