Selena

Selena

"în Poezie și literatură" by

Stau, trecând de stele albe,

e amurg, ba răsărit…

O suflare mai perturbă seara

şi eu stau pe palme, ba în cale…

 

Pe culmi divine fruntea-mi razimă,

chemându-mă duios Selena.

Oi sări ori oi cădea

în braţele-i ce-abia mai pâlpâie?

 

Cu rochia ei căzută

mă-nveli l-al său tango,

mângâietor curge pe piept

şi corpul mi-l sărută.

 

Iubita mea nihilă,

bulgăre arzând, străluce!

În lumea mea de piatră

departe eu te-oi duce.

 

Te-ai pogorî bălai din soare,

în zorii tăi şi-amurgul meu…

O cosiţă mai coboară

peste valuri fără mare.

 

Din nisipuri voi renaşte

la strigarea-ţi nautilă,

m-oi trezi pe rochia-ţi plină,

cu ochi mari, închişi de gene.

 

Regină stinsă de nihil,

arde mai aproape!

Domneşte peste-al meu cer

şi peste-a ta cetate!

 

Chipul tău de piatră

îngheaţă-n lacrimi calde,

ţi le-oi şterge de pe-obraji

cu-ale mele palme.

 

Regina nopții mele

și stăpâna clipei tale,

pogoară-mă spre stele

și trece-m-ai hotare.

 

Trup ți-oi da l-a mea suflare

și-un suflet să-nflorești.

Duce-m-ai cu-a ta privire,

printre stele albe-n veci.

 

Vălul cerului perlat

ți l-ai scurge peste frunte,

vom dansa plăpând prin rouă

lângă Helias care se-ascunde.

 

Vălul tău îți cade,

zeița mea de noapte,

ci lumina ta apusă

arde mai departe.

 

Să-ți fie Helias lumină,

iar eu o stea de lângă,

sclipiți, în lumea ta nihilă,

eu ard în lumea mea de piatră!

 

Pe palme am rămas,

cu fruntea-mi răzimată,

zorii fumegă acum, ei sunt

amurgul viu de altădată.

 

Glas am dat și glas am luat

concertului de noapte,

culmi divine-am să cobor buimac

și nu mă voi întoarce!


 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi