In memoriam
In memoriam

O să te aștept în stația unde vântul nu mai bate
Lacrimi nu mai curg, chicotele-s uitate
Prin păr îmi trec mâinile ce-mi doresc a fi letale
Nervozitatea ți-a înlocuit ultima fărâmă din inimă.

Înlemnește acum trupul stătător al meu
Negrul cerului usucă plânsul înc-o dată
Sunete goale pe fundalul ce a pierit
Universul se închină în fața-ți veștejită.

Mai stai, căci eu am murit – am spus odinioară
Albul pielii mele nu m-a contrazis
Crud apari în visul meu, seară de seară
Mi-aș dori să nu mai dorm – iar tu să mai stai iară.


Foto: Camelia Bratfalean