Piroane frunze și rugină

Piroane, frunze și rugină

"în Poezie și literatură" by

Mi-am pironit brațele de un brad

aflat în apogeu și pasaj.

Scaunul era legat de nori,

cu picioarele în sus

am aflat cadavru-n cer și om din pământ.

 

Munți… cu vârfuri tocite privesc în jos

cum mi se leagănă membrele

înfipte-n ramuri de stejar

împrăștiat într-un albastru murdar,

diluat în fum de stejar,

drenat în cenușă de brad,

își urcă crengile-n urmele de praf

scurs din găurile peticite cu lemn non-colorat.

 

Eu stau la mijloc prins între capete,

retezat vârf pe care-l țin,

pierdut în adieri de vânt,

pierdut printre colțurile din ceruri.

 

Autor: Ștefan Ciobăniță

Foto: Fodor Andra-Maria

 

Sunt elev în clasa a 11a, din Iași, pasionat de arhitectură, desen grafic ( inclusiv anatomic) și pictură. Scriu poezie și proză scurtă. Iubesc filosofia, fiind un om psihologic, comunicativ și super deschis.

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

aș vrea

aș vrea…

,,aș vrea să îți pot fi val să te-nec în fericire...''
Parfumuri de Crăciun

Parfumuri de Crăciun

„Când te lovește mireasma unor portocale proaspete, zâmbești fiindcă miroase, în sfârșit,
Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Derulează înapoi