Piroane frunze și rugină

Piroane, frunze și rugină

"în Poezie și literatură" by

Mi-am pironit brațele de un brad

aflat în apogeu și pasaj.

Scaunul era legat de nori,

cu picioarele în sus

am aflat cadavru-n cer și om din pământ.

 

Munți… cu vârfuri tocite privesc în jos

cum mi se leagănă membrele

înfipte-n ramuri de stejar

împrăștiat într-un albastru murdar,

diluat în fum de stejar,

drenat în cenușă de brad,

își urcă crengile-n urmele de praf

scurs din găurile peticite cu lemn non-colorat.

 

Eu stau la mijloc prins între capete,

retezat vârf pe care-l țin,

pierdut în adieri de vânt,

pierdut printre colțurile din ceruri.

 

Autor: Ștefan Ciobăniță

Foto: Fodor Andra-Maria

 

Sunt elev în clasa a 11a, din Iași, pasionat de arhitectură, desen grafic ( inclusiv anatomic) și pictură. Scriu poezie și proză scurtă. Iubesc filosofia, fiind un om psihologic, comunicativ și super deschis.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

stygian blue

stygian blue

optica vrea să ne joace fest(e) schimbă tonurile după preferințe noi nu
Ospiciul creator

Ospiciul creator

Lumina ne e-n ceață… pixuri reci ne țin încheieturile de bănci iar
Derulează înapoi