Mi-am pironit brațele de un brad
aflat în apogeu și pasaj.
Scaunul era legat de nori,
cu picioarele în sus
am aflat cadavru-n cer și om din pământ.
Munți… cu vârfuri tocite privesc în jos
cum mi se leagănă membrele
înfipte-n ramuri de stejar
împrăștiat într-un albastru murdar,
diluat în fum de stejar,
drenat în cenușă de brad,
își urcă crengile-n urmele de praf
scurs din găurile peticite cu lemn non-colorat.
Eu stau la mijloc prins între capete,
retezat vârf pe care-l țin,
pierdut în adieri de vânt,
pierdut printre colțurile din ceruri.
Autor: Ștefan Ciobăniță
Foto: Fodor Andra-Maria
