stea

A căzut o stea într-un suflet

"în Poezie și literatură" by

Lasă-mă, Doamne, să umblu pe Pământ, în trup gingaș și firav… de om. Dacă iubirea cere sacrificii, atunci lasă-mă să mă sacrific, să-mi sacrific eternitatea – pentru doar o zi cu un muritor. A căzut o stea într-un suflet…

Aș renunța la veșnicie, la constelații, galaxii și Univers… Aș renunța la soare și la lună și-aș fugi de nemurire, pentru șansa de a fi cu el. Și știu… știu că s-ar putea să nu ajung la inima lui, dar am să încerc până la finalul vieții mele de muritoare, de mă trimiți pe Pământ. Am să-i chem toate stelele, cometele și supernovele: să-l vegheze, să-i cadă, să-i prezică… că-l iubesc. Doar permite-mi… permite-mi, Doamne, să sacrific tot ce am mai de preț pentru a primi, măcar, un sărut și-o îmbrățișare pe Pământ.

Lasă-mă să fiu, măcar, mare și nisip, să se întoarcă la mine în fiecare vară. Lasă-mă să cad pe veci, să nu mă mai întorc pe cer, să pot să-l iubesc.

Lasă-l să-mi frângă inima, căci știu că dintr-o astfel de explozie nu voi căpăta o alta. Și nici nu voi renaște, dar lasă-mă, înainte, să simt fluturi în stomac, să alerg eu în ploaie de data asta. Căci am fost destul ploaia ce cade peste alți îndrăgostiți. Lasă-mă să zâmbesc și să simt fiorii primei iubiri, și poate… și ultima.
Știi că nu cred în basme și povești, dar cred în ochi ce se privesc și strălucesc. Cred în mâini ce se ating și tremură, și cred în inimi ce bat la unison. Eu deja strălucesc cu toată ființa mea, căci mă confundă c-un Luceafăr. Și-n acel moment când mă privește poate observa cum tremur, deși crede că e o iluzie.

Și simt, Doamne… că inimile noastre vor bate în același ritm, atunci când voi avea una ca a lui. Crezi că stelele nu au suflet, sentimente? Vreau mai mult decât să împodobesc cerul nocturn. Permite-mi să fiu supernovă și din nori de nebuloasă, să mă trezesc lângă el.
Dezleagă-mă de acest blestem de a cădea pentru dorințele altora – vreau să cad doar pentru visele lui, și nu mai vreau să fiu o stea.
Și dacă nu-mi permiți, Doamne, nimic, să știi că am să cad eu atunci când își dorește să cunoască iubirea, și-o să mă cunoască pe mine.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, s-ar putea să-ți placă și acest text.

Autor: Andra Botizan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi