prost

E una să fii prost și alta să rămâi prost

"în Păreri și opinii" by

Unii dintre noi se trezesc dis-de-dimineață. Alții se trezesc cu noaptea în cap, și așa rămân toată ziua.

Să fii prost, să te naști așa, e un ghinion. Nu am înțeles niciodată de ce tindem să ne batem joc de incapacitatea oamenilor de a înțelege, de a pătrunde cu mintea anumite noțiuni. Nu realizăm că nu e vina lor și că fiecare dintre noi se naște cu un potențial dat de sus, pe care îl fructifică atât cât vrea și cât poate. Băi, dar dacă nu ai ce să fructifici, de ce trebuie să devii o glumă pentru cei din jurul tău? Nu trebuie! Asta ține doar de natura oamenilor – de obișnuința noastră de a fi răutăcioși.

Ok, asta este o primă categorie de persoane, dar mai există una mult mai savuroasă, despre care este obligatoriu să fim bine informați – oamenii care nu sunt proști, dar care devin în mod voluntar proști. Nu sunt parte a unui experiment nereușit, ci rezultatul societății și al caracterului lor atât de ușor de influențat.

Vorbești cu o persoană, nu contează ce fel de relație ai cu ea. Îți dai seama cum gândește, observi cam ce îi poate mintea după primele fraze. Poate îți zici: „Ok, omul ăsta e foarte de treabă și pot să vorbesc cu el despre aproape orice”. Apoi îl vezi înconjurat de un grup de persoane și te uiți la el cum se transformă – că vorbește prea tare, că folosește cuvinte care mai de care mai stupide, că scuipă în mijlocul străzii și ascultă manele la boxă, de ți-e rușine să mai stai pe lângă el. Da, omul cu care ai vorbit acum nici 5 minute și care ți s-a părut agreabil, a devenit brusc un cretin, un prost. De ce? Pentru că a ajuns într-o gașcă de cretini și acum trebuie să impresioneze. Cum impresionezi mai bine decât prin a deveni și tu la fel ca ei?

Acum că am ajuns aici, cum procedezi ca să ajungi prost? Vă gândiți voi că e ușor, dar e mult mai complicat decât vă imaginați. O să vă prezint un mic ghid, bazat nu pe alegerile personale, ci pe lucrurile pe care le-am observat de-a lungul timpului.

Practic, dacă ești o persoană decentă cu anumite principii, trebuie să le uiți, sau măcar să le ignori.

Prima dată, trebuie să vorbești taaaare când ești pe o stradă pe care, ce să vezi, mai trec și alți oameni. Dar asta nu e o problemă, pentru că tu ești deja centrul Universului. De fapt, nu trebuie să vorbești tare, trebuie să urli. Eventual să urli că ai face chestii mai personale cu mama colegului tău, Gigel. Cum altfel ai atrage atenția, cum altfel te-ai face observat, dacă nu prin numărul de decibeli?

Lângă prietenii tăi, sau, mă rog, lângă creaturile alea alături de care alegi să îți petreci timp prețios din viață, nu poți recunoaște că ai citit vreodată vreo carte, sau că ai citit orice altceva, poate în afară de subtitrările de la vreun film.

A, stai, filmele la care se uită oamenii ăștia nu prea au nevoie de subtitrări. Nu poți recunoaște, Doamne ferește, nici că asculți altceva în afară de manele. Știți și voi – bani, dușmani, femei și cam atât. Și, poate ceea ce e cel mai important, nu ai voie să spui că înveți de acasă pentru vreo materie, ori că faci vreo temă. Brrrrrr! Îți dai seama cam de ce reacții ai avea parte? Și mai e ceva – trebuie să faci din țigară și din alcool un scop, nu doar o plăcere. Mai e nevoie și să schimbi câte un partener (cel puțin) pe weekend, pentru că relațiile de durată sunt penibile.

Vrei să știi cum să previi boala asta, răspândită mai ceva decât Coronavirusul? Click aici!

Nu uita să vorbești de sus unor oameni care, probabil, au mai multe realizări decât tine. Simte-te superior, chit că nu prea ai făcut nimic special, ci doar pentru că așa vrei tu. Poartă-te, deci, precum o persoană care are creierul mort și care trăiește pentru „socializare” – adică tot ceea ce am descris mai sus. A, și nu uita, îmbracă-te „la modă”. Ia-ți câteva haine de brand, nesimțit de scumpe și, pe deasupra, urâte și afișează-te cu ele pe unde apuci. Cumpără-ți orice chestie care se poartă, oricât de hidoasă ar fi. Nu contează! Păi, doar se poartă! O poartă 50% din oamenii de pe holurile școlii, cum să rămâi tocmai tu exclus! Doar ce, ești prost?

Gataaaaa! Acum, dacă ai urmat toți acești pași, poți să te consideri deja prost! Nu de mine, ci de societate, și de grupul tău de amici. Să știi, nu îți vor numai binele, pentru că nici ei nu prea știu ce e ăla.

Ceea ce e și mai greu de înghițit este faptul că, pentru crearea unui astfel de grup de idioți, e nevoie de o singură persoană – „Un măr putred strică o grămadă de mere frumoase”. E păcat că, mai ales în liceu, oamenii sunt atât de ușor influențabili. Din dorința de a intra într-un grup și de a fi acceptați, calcă în picioare tot ceea ce erau, tot ceea ce clădiseră până atunci și își uită identitatea. Se naște o persoană nouă, în care se mai simte șters prezența celei vechi. Și, dacă omul stă prea mult cu masca aia pe față, în costumul ăla de bufon, poate că o să uite de tot și o să creadă că așa a fost corpul lui de la început, că așa a fost el de când s-a născut – o glumă făcută de alții să fie proastă.

Sau, în cazul fericit, dacă o să scape din vraja asta, o să regrete mult anii ăștia irosiți. Normal, o să fie experiențe de care o să își amintească cu drag și o să râdă, zicând: „Bă, ce prost eram!”. Dar o să plângă pentru timpul pierdut, timp în care putea face CEVA. Ceva care să schimbe măcar puțin lumea și să o facă mai bună. Sau timp în care se putea comporta mai bine cu oamenii din jurul său.

Totul ține de cât de ușor de alterat suntem, de cât de puternice sunt mintea și caracterul nostru. Dacă trebuie să avem grijă de ceva în viața asta, ăia suntem noi – să nu ne lăsăm schimbați decât în bine.

Din păcate, este foarte probabil ca articolul ăsta să nu ajungă la cine trebuie, dar nu contează. Măcar noi să știm și să râdem.


Autor: Maria Ciurea

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi