Antidot expirat

"în Poezie și literatură" by

îți tremurau mâinile pe iubirea noastră

voiai să-mi cânți

narcoleptic, cuvântul tăcea

„mă omori cu zile”, șopteai

ecoul nu-și permitea să răspundă

îți abuream dorințele cu patos

și îți călcam pe urme în zăpadă

te fugăream pe după colțuri, orb

liniștea țiuindu-mi în urechi

te voiam lângă mine, acum

visul torcând o poezie în cavou

uitasem să-ți fi fost de-ajuns

acum sunt singur aninat de-o pană

vino, iubire, așteaptă-mă la gară

să mă agăț cu ghearele de un răspuns

și încă mă întreb pe sub bărbie

ce-am fost și ce-am ajuns


Autor: Dragoș-Ovidiu Măntoiu

Fotograf: Uifelean Aurora Sofia


 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Altar de lumânări

Altar de lumânări

bastonul bunicii încă stă rezemat de un perete. mă scurg printre secunde,
Derulează înapoi