Alcoolul

Eu, alcoolul, și-o întâmplare amuzantă

"în Păreri și opinii" by

Așa cum v-am obișnuit, revenim cu noi confesiuni ale tinerilor. Confesiuni ce, de data aceasta, sunt mult mai funny, iar colegii noștri nu s-au sfiit în a-și expune amintirile… de la beție. Deși articolul are o tentă de amuzament, vrem să vă spunem că alcoolul nu este niciodată o soluție. În cele mai multe cazuri, se pot întâmpla lucruri grave, pornind de la o glumă sau o idee nevinovată. Eu, alcoolul și o întâmplare amuzantă – combinația fatală!

Nu promovăm consumul de alcool, ci doar vă prezentăm câteva amintiri amuzante.

Așa că, here we go again.

Bețiile sunt rupte din rai, atâta timp cât totul are o măsură și o limită. Prieteniile adevărate se cunosc când ești în stare de ebrietate, amintirile cele mai faine sunt cele care-ți rămân după o beție, după un festival, după un concert.

Adolescenții se refugiază în alcool ca să scape de tristețe, însă

Eu una am învățat să iau tot ce-mi oferă viața și să mă simt bine oricum.

Nu pot spune că una din amintirile mele legate de alcool e mai memorabilă decât altele, toate au ceva mișto, toate și-au pus amprenta pe mine. Dacă vreți să auziți ceva amuzant, o să avem ceva de stat împreună pentru că sunt sufletul petrecerii ( haz de necaz din nou ).

Aș putea să stau zile și nopți să povestesc despre cum sunt eu geniul planetei și combin băuturile, și a doua zi mă întreb de ce mă doare stomacul, aș putea să stau săptămâni să povestesc despre fiecare discuție de intelectuali și fiecare nebunie făcută sub influența alcoolului.

Așa că hai să vă povestesc cum a fost majoratul meu. Totul bine, frumos, după 5 shoturi deja eram filosoafă și vorbeam la fel de tare ca bătrânele din autobuz atunci când le spui: „Tanti, nu îți las locul meu în autobuz!”.

Mi-aduc aminte că mergeam în club, ca tot omul care n-are unde să-și facă majoratul și are nevoie de o soluție de ultimă fază, și fiind deja pe 7 cărări alergam pe bulevard și strigam fel de fel de chestii.

Nu cred că fusesem mai fericită până atunci.

N-o să uit niciodată nici prima beție, 14 ani și o speranță, nu e nevoie să zic mai mult. N-o să uit nicio noapte de Vamă cu oamenii faini și toate lecțiile despre cum să te ferești de dubioși.

Tot ce pot să spun e că iubesc viața, cu bune, cu rele, și vă recomand să luați tot ce vă oferă ea. Să nu ratați vreo șansă să vă îmbătați, riscați să pierdeți amintiri super faine! Dar, aveți grijă de voi și nu întreceți măsura, amintirile faine se pot transforma într-o nanosecundă în regrete.

Așa că fiți cumpătați și distrați-vă responsabil.

Eu, alcoolul și o întâmplare amuzantă

-Georgiana Badea

Primele beții, oh, dar ce amintiri frumoase! Totul devine mai palpitant cu un așa cumnat scump precum al meu. Nu că am fi noi prea rebeli, dar omul acesta e prea fain ca să nu merite să apară în confesiunea mea.

 „Seară frumoasă, bere și vin vechi pe masă…”

Un cumnat bestial pe zonă, o fată de 13 ani (asta se întâmpla în urmă cu 3 ani, când nu știam ce e cu mine, nu știu nici acum, dar asta e altă poveste), doi nebuni în acțiune.

El își luase o bere, cum obișnuia în fiecare seară să facă, și începe să îmi povestească despre peripețiile lui din cei 27 de ani pe care îi adunase până atunci. Totul bine până las eu de citit cartea pe care o aveam în mână și, îndemnată de barosan, iau o înghițitură buună de bericică.

Hoopa, ce să vezi?

Ia uite că-i bună berea când o bei cu cel mai șmecher cumnat.

După ceva timp în care St. Beer a pus mâna pe capul meu și a zis „Bea, fata mea, bea! Că doar așa vei aduce Domnului tău evlavie și mântuire.”, aoleu, ce m-am mai mântuit în seara aia…

Eu nu înțeleg cum a putut duce omul ăla atâta băutură atunci, că nu a început să facă precum toate alea, ca mine, spre exemplu. Îi spuneam mamei toate prostiile de pe globul pământesc, și de foști inexistenți.

Când s-au mai liniștit apele, precum și subsemnata aici de față, ce idee academică îi vine cumnățelului: să facem o plimbare de „noapte” prin vecini. Mi-am zis să o fac până la capăt dacă tot am început cu băutura.

Ne-am împreunat brațele și, fără să ne dăm seama de ceea ce facem, am plecat cântând

„Eu beau vinu’ cu borcanu” încât am trezit toți câinii. Inspirați noi de fel, doi experimentați, am început să batem la ușile vecinilor de zici că eram echipa preotului umblând după contribuție.

Ne-am primit șuturi în fund, înjurături, pahare cu vin și, evident, iubire. Încă o dovadă că băutura unește suflete, chiar dacă dimineață nu îți mai amintești nimic și te trezești cu zeci de oameni la ușă întrebându-te dacă te-ai drogat sau așa te-a născut mama ta.

Deci da, din două persoane care se urau, băutura a făcut doi frați.

Alcool

-Raluca Voda

Mai întâi de toate, țin să menționez faptul că alcoolul nu este soluția.

Cel puțin în majoritatea cazurilor, când are efect „calmant” la unele persoane, fiindcă, stările date de acesta variază, în cele mai multe cazuri indivizii acționând violent, funcțiile lor sunt încetinite etc., de aceea trebuie consumat cu responsabilitate!

Știți cum se zice: la 18 ani poți să faci legal lucrurile… pe care le făceai și înainte. Bine, nici mult nu mai am, acum, la momentul scrierii, ziua mea fiind peste două săptămâni. Nu aș vrea să mă lungesc cu toate bețiile pe care le-am avut, ci aș vrea să mă axez pe cele mai rele.

Nu sunt alcoolic, dar, ca poet, e o cale de nepăsare, repet, nu de evadare, ci de nepăsare, eu unul reacționând destul de bine la alcool, în unele situații ajutându-mă să mă calmez, să nu îmi pese de grijile pe care le am, știind totuși că sunt încă acolo.

După fiecare majorat la care am fost, am învățat niște chestii,

precum că nu trebuie să mănânc mult înainte și după să beau ca porcul, că o să îmi fie rău… adorm pe masă cât ceilalți mănâncă tort, mă trezesc, vomit și înapoi la party.

Ca să evit această situație nedorită, de obicei am mâncat de fiecare dată când dădeam un shot, iar apoi, impropriu spus, dansam, ca să nu adorm și povestea să se repete. Ok boomer, nu ești aici ca să transformi confesiunile în tips&tricks la beție.

Ignorând latura mea necioplită, chiar nu vreau să ajungeți ca mine. Adică am fost în vară la BRC, iar în a doua seară aveam chef de băut, orice, mai puțin „apă fără alcool” . Ajuns acolo, am început cu două beri, ceea ce mi s-a părut puțin, așa că am coborât, apoi urcat până pe la Mac, unde am luat o sticlă de vodkă de la un non-stop.

Făcând invers drumul, de data asta, ne-am dus în zona corturilor, unde am băut cam 400 ml din sticlă, iar peste o oră, încă 200 „cap” .

 Nu vă zic decât că ăia 200 ml mi-au pus capac.

Știu, nu sunt mândru de mine, că puteam mai mult. După vreo 15 minute mi se făcuse foame și am rugat un prieten să vină cu mine să îmi iau un kűrtos calács, de la o tarabă.

Ajuns acolo, cumpăr unul, dar of-ul a fost când să-l bag în rucsac… un sfert se rupsese și căzuse pe jos, când m-am aplecat după bucata aceea, ca să o pun în rucsac, a căzut și restul pe jos… Se uită vânzătorul la noi: „Altu’ nu vă dau!”.

Până la urmă, prietenul respectiv m-a persuadat să arunc bunătatea de kűrtos la gunoi… Imediat după, ne-am întors în zona corturilor, unde m-am întins pe iarbă și am dormit 3 ore neîntors. Cât m-am mai trezit să vomit, am ținut minte o fată roșcată, pe nume Bianca, care, după spusele prietenului, stătea acolo doar ca să îmi revin și să-mi dea să beau… pot să zic că slabe șanse, că nu i-am deblocat lui telefonul meu, ca să răspundă la mesaje.

 „Ceea ce am învățat din asta, sper, este că nu trebuie să fac abuz de… tărie (de caracter) ca să ajung în situații de genul, chiar dacă nu voi mai avea ce povesti.”

Ce pot să mai zic? Sper să nu faceți ca mine și sper să beau mai mult la majorat lol. Eu, alcoolul, și o întâmplare amuzantă

-Alexandru Cojocariu

Nu pot spune că sunt o mare fană a alcoolului, cel puțin nu acum, însă, ca orice adolescent, am avut și eu perioada mea de rebeliune. No, I’m not proud of this, dar amintirile frumoase și amuzante au rămas.

Una dintre cele mai funny amintiri de la beție, a fost acum vreo patru ani. Duh, eram mică, idioată, și nu știam cât de tare te pot afecta acele „câteva” pahare în plus.

Cu mai mulți prieteni, am decis să plecăm la o cabană, să ne distrăm în weekend. Toate bune și frumoase, cu un grătărel, că na,

Cânta Guță în stomac balada foamei, jocuri și glume.

Ei bine, asta până când cineva, nu dau nume, Edi (sper că citești asta, și te vei bate singur) a dat startul distracției. Timpul trecea, ne simțeam într-adevăr bine, sticlele și paharele se goleau, iar lumea începea ușor ușor să își piardă capul. Ce? Eu să nu le țin isonul?

Gura mea se auzea de la trei km depărtare, strigând „Cineva să se ducă la magazin să mai cumpere băutură!” de parcă nu ne-am fi aflat la naiba în praznic, iar primul magazin era la o oră distanță, și ăla închis.

Ce ne-am gândit noi, ca să nu piară atmosfera: vis-a-vis, era o stână, cu câteva animale încă libere, iar ideile proaste au venit imediat. Aproape toată gașca, în „liniște” să nu iasă ciobanul la noi cu parul, am sărit gardul. Un băiat cu mai mult alcool la bord, și evident, mai mult curaj, a desfăcut funia de care un cal era legat de un stâlp, și îl tot trăgea după el.

Nici nu vreau să mă gândesc ce era în mintea sărmanului animal, care liniștit l-a urmat.

În mintea noastră foarte lucidă, nu ne-am mai dat seama că încă ne aflăm în altă curte.

Așa că am dus calul lângă gard, am sărit noi în partea cealaltă, adică afară, și ce să vezi? Șapte proști care se urcau pe gard, și „încercau” să sară înapoi, dar nu oricum, ci să călărim calul.

 „Normal că nu reușeam, deoarece animalul era mai deștept decât noi.”

Se tot muta, în așa fel, încât să nu nimerim. Picam unul după altul pe jos, râdeam de noi, și tot încercam, asta până când calul s-a săturat de noi și a plecat în treaba lui.

Un alt amic a început să urle și să facă ca apucatul, bucuros că el a găsit un ponei, sau unicorn, nu mai știu exact cum a spus. Însă rana pe care o avea dimineață a confirmat faptul că nu există unicorni… ci doar câini ciobănești nu prea fericiți de vizita noastră nocturnă.

alcool

-Antonia Negrea

Sunt genul de om care nu e prea bun prieten cu alcoolul din cauza anumitor întâmplări din copilărie dar, vă pot povesti din întâmplările dragilor mei prieteni.

Clar nu o să îi spun numele acestui om, o să-mi primesc una în față, așa că, o să-i spun X. Acest minunat prieten X are o voce expozițională, fiind într-un cor vocal. Fiind perioada sărbătorilor, corul din care făcea parte susținea diferite recitaluri de colinde și toate cele.

Înainte de a susține un moment, care era într-o biserică, s-au adunat toți și naiba le-a pus alcoolul în mână.

Fiecare a băut într-o măsură decentă, dar domnul și minunatul meu prieten X, cam a dat pe gât pahare, era pe jos de beat.

A susținut în continuare recitalul, a avut moment solo, proful spunându-i că „ai cântat excepțional” . După ce au ieșit din biserică, a văzut un câine, după care a început să alerge și să-i zică „Hai cuțu-cuțu să ne-o tragem” , „Hai cuțu-cuțu să cântăm”, alergând cam pe toată strada după sărăcuțul cățel.

 „Prin autobuz se lăuda cum a vrut el să se f*tă cu câinele, până a adormit undeva.”

alcool

-Ștefan Ciobăniță

Trebuie să recunosc, eu și alcoolul nu ne intersectăm foarte des, dar și când o facem, iese nebunie.

Sunt destule exemple care îmi trec prin minte acum, însă cel mai bine îmi aduc aminte de o cabană din noiembrie, celebra cabană cu participanții de la balul bobocilor.

Încheind cu detaliile, întâmplarea a avut loc în ultima noapte.

Muzica, băutura (evident, altfel nu citeați asta, lol) și vibe-urile alea blană erau prezente. După câteva melodii și destule shoturi cât să o văd pe Cardi B dansând pe manele, DJ-ul pune melodia aia de jale pe care o știe toată lumea, „Dacă ploaia s-ar opri” de la Cargo, moment în care cu toții se împart în perechi și încep să danseze.

Pentru câteva secunde mă simțeam ca ultimul om știind că toată lumea dansa și eu eram „singur la masă cu două pahare de vin”

(vorba cântecului), când, deodată, îmi găsesc portița de scăpare, care constă în una dintre organizatoarele de la bal, ce era în trecere. Nu am stat prea mult pe gânduri și mi-am jucat cartea, invitând-o la dans. Curios e faptul că a acceptat fără să șovăie, dar asta contează prea puțin.

Și, cu toate că în general nu o vedeam nici wow, nici bau-bau, sub influența alcoolului puteam să jur că ea era viitoarea mea soție. Astfel, am scos pe gură o frază pe care o s-o regret toată viața. În timp ce corpurile noastre se mișcau lent împreună pe ritmul melodiei, tipa observă că mă uit la ea ca Messi la trofeul de la Cupa Mondială și mă întreabă chicotind:

„Ce ai pățit?”. Ca ultimul drogat, îi răspund: „Doi”.

Văzând că am băgat-o în ceață, îi clarific spunând tâmpenia: o să ne căsătorim și o să avem doi copii. Mă așteptam să îmi dea o palmă să se audă până în Albania; în schimb, începe din nou să chicotească. Deja îmi făceam speranțe la un date, ca să vedeți cât a putut să escaladeze situația. Tot ce mi-a spus ea, însă, a fost: „Bravo”.

Mi-am luat shut down la Windows XP în clipa aia.

Părea că nici măcar n-o interesează, de unde să îi ceri să fie surprinsă în mod plăcut sau șocată? Cu orgoliul pe patul de moarte, nici n-am așteptat să se termine melodia și am plecat spre camera mea. Voiam doar să mă întind puțin ca mai apoi să revin mai fresh.

Și cum îmi închipuiam eu contactul cu sfântul pat, apuc să intru în cameră, ca mai apoi să fug urgent în baie și să îmi dau afară toate amintirile (și băutura consumată), dar, imediat cum părăsesc baia, simt cum capul meu primește o lovitură directă de la o suprafață de lemn ce părea a fi o ușă, moment în care am realizat că există karma, dată fiind prostia pe care o spusesem anterior.

Restul? Blackout.

Asta până când m-am trezit, uimit de faptul că adormisem pe jos și dornic de distracție. Am spus distracție? Puteam să jur că e unu noaptea și lumea petrece de zor, dar situația și-a permis să mă mai lovească odată sub centură și să-mi facă surpriza să mă fi trezit LA FUCKING ORA 8.

Mda, am ratat tot restul petrecerii. Astfel, ceea ce încerc să descriu aici e o ecuație simplă:

 „Multă băutură+reject de la un exemplar posesor de estrogen+ușă în cap≠party party”.

De atunci m-am învățat minte: data viitoare când am de gând să mă îmbăt la cabane sau party-uri, să nu încerc să combin. 200% șanse de fail.

-Anonim

Îmi e greu să vorbesc despre o întâmplare amuzantă legată de alcool, fiindcă se întâmplă foarte rar să consum.

Singura mențiune notabilă ar fi din noiembrie când am fost out of Romania și am combinat bere, cu shoturi și cu lichior puternic, jucând un joc. Practic beam la fiecare rundă cel puțin o gură.

A fost prima oară când m-am făcut terci

De mă simțeam ca ăia de îi vezi pe youtube de merg în toate direcțiile pe stradă și cad în cur în vreo stație.

Totuși, mintea îmi era lucidă, dar simțeam nevoia să fac mișto de mine și nu mă mai puteam opri din râs. Când am ajuns în cameră, am vomitat în pat. Like, yey. Să fi văzut baia cum arăta.

 „Nu cred că o să mai beau prea curând… Prea curând am zis.”

-Anonim

Sperăm că v-am îmbunătățit ziua cu aceste mirobolante confesiuni și sperăm că ați înțeles și morala.

„Nu ești prost sau cum se spune, bețiv, pentru faptul că îți trăiești viața și îți permiți să mai faci câte o escapadă din când în când.”

Ci ești doar un alt adolescent cu mii de vise în buzunare, și un rucsac ce așteaptă să fie umplut cu amintiri, chiar și de la beție.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Un alt fel de bac

Un alt fel de bac

De BAC-ul organizat de școală mai trece lumea, dar la cel făcut
Omul e colb

Omul e colb

Pulbere, păcat sau ghinion? Împărtășește cu noi părerea ta despre OM🎭
Derulează înapoi