Ești cadavrul viu al unei particule de lumină,
prins în mrejele adânci ale valurilor de senzații
cărora le-ai uitat înțelesul și care acum mă îneacă,
în șoapte ascunse și dorințe neșlefuite,
în prea multe cuvinte aruncate în mod sporadic
și în șterse portrete care îmi bântuie necontenit prin gânduri.
Sunt o rază de soare învelită în propria-mi umbră,
însetată de a ta iubire violentă,
care mă îmbată cu lacrimi de amor negat.
Dezbracă-mi sufletul și șterge-l de praf
cu o atingere caldă și tremurândă,
cu privirea înțelesului ascuns dintre fricile dintre noi.
îmbrățișează-mi trupul și suflă-mi curaj în vene
până voi putea atinge cerul și despica pământul.
până îți voi deveni, la rându-mi,
particulă de lumină.
Autor: Alexandra Dumitriu
Foto: Andrei Bogdan
