Vorbim aceeași limbă din vremuri neștiute,
Un glas ce îl cunosc doar îngerii-n Eden…
Vorbim, dar nu-s cuvinte, părem doar umbre mute.
E-o liniște absurdă sau zgomotul suprem…
Trecut, prezent, viitor, dar timpul e ambiguu…
Noi suntem nenăscuți sau doar murim încet,
Suntem doar praf de stele ce completam un ciclu,
Mii de imperfecți într-un total perfect…
Autor: Leonard Popescu
Fotograf: Denisa Boroica
