Prea ocupat ca să ai bun simț?

Prea ocupat ca să ai bun simț? Nu zău!

"în Păreri și opinii" by

 

Pentru mulți, autobuzele sunt acele cutii de chibrituri în care te urci cum poți, dar și de coborât o faci tot cum poți. Trecând peste faptul că la noi în țară sunt autobuzele cum sunt, de fapt nu prea sunt, ne mai lovim și de numeroase probleme în ceea ce privește respectul călătorilor unii față de ceilalți. Uneori ți se trântește un „Ocupat!” și am impresia că e prea ocupat. Prea ocupat ca să ai bun simț? Nu zău!

Disclaimer: Acest articol se bazează fix pe experiențe personale și pe opinii proprii. Dacă ai altă opinie sau alte experiențe care merită să fie cunoscute, le aștept în comentarii.
De câte ori ați urcat în autobuz și ați văzut acele gentuțe, ghiozdane, plăsuțe, și lista poate continua, așezate maiestuos pe scaun?

De prea multe. Nu mă pot plânge de asta, chiar și eu îmi permit uneori să fiu selectivă cu persoanele care ar trebui să se așeze lângă mine. Însă nu las asta să treacă dincolo de limita respectului minim. Văd că se cam îngrămădește în autobuz, îmi pun ghiozdănelul lângă picioare și las acolo un om random să se așeze, că n-am pretenție de două locuri.

Dar deja se împute treaba când de la un loc se ajunge la trei-patru, cât se poate.

Că, mna, vine X care mi-e prieten și, știi, mai bine stai tu în picioare!. Da, fratele meu, mai bine stau eu în picioare cu jumătate de autobuz gol, pentru că și acolo îi ocupat! Să poată veni X și să râdă de mine că îs proastă și stau în picioare. Mereu am impresia că e prea plin și mă gândesc: Prea ocupat ca să ai bun simț? Nu zău!

Chiar zilele trecute, venind spre casă, am început ceva mini ceartă că am ocupat locul nu știu cui. Și n-am ce zice, că se aprind oamenii pentru un loc gol care îi aparent „ocupat”. Da? Serios? Ocupat? Eu nu văd pe nimeni, văd două locuri libere care cică îs ocupate. Poate am eu ochelarii prea slabi sau nu știu, că tot ce reușesc să văd îi lipsă de respect și dreptate ca în codru.

Cea mai mare greșeală: să-ți susții opinia în fața unor dobitoci, care nu acceptă altceva în afară de părerea lor. Am avut curajul să deschid gura și să mă revolt în fața a ceea ce mi se pare o tâmpenie și, ce să vezi, am devenit un fel de anticrist printre creștini. Când urc în autobuz, se păzesc locurile ca oile de lup sau mai ceva.

După ce că la noi plătești o sumă considerabilă, care sincer mi se pare cam umflată pentru 14 kilometri, mai ești și luat în șuturi că stai pe un loc „ocupat” sau pe locul lui Y. Și acum treacă meargă o privire urâtă și două-trei șușoteli, dar, când pui omul să se ridice că vine nu știu cine și îi locul lui, te duci spre limita prostiei cu ridicolul. Mâine, poimâine mă dă șoferul jos că îi autobuzul nu știu cui și îi ocupat…

Măi oameni, hai să nu fim ridicoli!

Toți plătim aceeași sumă, ni se decontează același procent, în România nici 50%, dar atât merită elevii, și ne dăm în cap pe autobuz pentru un loc gol. Ce am pierdut? Că nu înțeleg. Da, nu înțeleg ce are așa important un loc anume. Sau de ce trebuie să stau în picioare când îs atâtea locuri goale. Sincer, eu urc în autobuz și mă pun unde văd că îi loc liber, rar mă interesează de „vecinul” meu, nu prea vorbesc cu nimeni și mi se pare că toate locurile îs la fel.

Așa că, nu văd motivul tuturor certurilor care se iscă dintr-un loc. Da, tanti, nu îți las locul meu în autobuz! Da, poți să stai în picioare. Și poți să te uiți urât la mine că îs nesimțită pentru locul pe care l-am ocupat! Dar, dacă am loc liber lângă mine, stai, maică, că nu mă încurci!

De ce am scris articolul ăsta? Păi, de ce nu? Poate unii se simt și pe viitor iau în considerare. Sau poate dau un imbold cuiva să-și exercite dreptul pe care îl și plătește.

Autor: Ana-Maria Retegan


 

Elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, în clasa a XI a, profil filologie. Îmi împart iubirea între animale, muzică rock și cărți, considerând că viața mea este un maraton de citit. Mi-am dat seama că am mult prea mult timp înainte pentru a nu da curs și acestei provocări, pe numele ei POV21.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi