azi mă simt atât de tu
și plapuma de pene îmi face aripi să zbor
călătoresc între cer și pământ iar de tine
dau abia dincolo de norii înmuiați
în ceașca mea de cafea
ce-mi picură pe gene stări
te privesc dintre tâmple cu ochii închişi
şi îţi admir răsuflarea pe care o prind uneori
într-un pumn şi-o transform în poezie
îmi zbate în ochiul stâng un vis cu tine
şi instant mi-e greaţă de veridicul
din care lipseşte aura ta
viitorul de ieri l-am plâns azi
ce dimineţi de opium în privirea ta
vasele de sânge din ochi îmi scriu
exact ce simți
pe aleea de lângă liceu suntem noi
în fiecare dimineață din viitor
întâlnirile noastre întâmplătoare
nu mă surpind, mi-am capsat gândurile
să nu se mai amestece atunci când te văd
când o privesc pe ea din oglindă
văd scheletul unui mort
ce îmi dă impresia de viu doar
picăturile de brumă din ochi
şi gândurile zdrobite de apoplexie
ea îmi zice mereu de tine.
Îmi vine să fug în mine uneori când te văd
dar e în zadar, fiindcă aș da tot de tine.
Autor: Mălina Grigoriță
Foto: Diana Maria
