Am călcat pe morminte cu tălpile goale
Și Soarele-apunea de dragul tău,
Vântul adia divin, a noapte
Iar eu îl auzeam pe Dumnezeu.
Morminte reci ce-ascund făpturi uitate:
Sub tălpile mele goale trăiesc vieți
Și-mi miroase a lacrimi desenate
Și a netrăite dimineți.
Căci fiecare om are regrete,
Ce le poartă în sine cu amar;
Și le duce pe-un drum pătat cu silă,
Într-un loc apatic și murdar.
Dincolo de tot pământul negru,
Se ascund atât de multe vieți–
Lacrimi vechi, suspine si regrete
Și zeci de netrăite dimineți.
Autor: Romina Manolescu
Foto: Boroica Denisa
