M-am găsit, zbuciumat, al timpului străjer
Pândindu-i trecerea-n feciorimea revederii tale
Iar în estuarul minții noastre, scurgându-se din cer
Fluvii se revarsă peste malurile-ți opale.
Două șine de oțel, cu o singură răscruce
Și-au dat un rendez-vous pe-un peron plăsmuit
Și-ntr-un salt, ca dintr-un arc două puncte să apuce
Ale boltei apei frâie pe corăbii de-afganit.
De-a curmezișul unei katane se scurg picuri în duete
O plăcere copioasă și-un amalgam de ispitiri
Ce pătează-n ruginiu ale cetelor livrete
Cu verdicte inconcludente, neterminate-n răzvrătiri
La capăt de război, tot cuvântul e martir.
