înger nomad cu aripi de bambus
și chip cutreierat de mătănii scurte
respiră un gram de viață în mine
fă-mă Dumnezeul tău
coase-mi buze pe pielea ridată
simte-mi agitația nucleilor și sparge-i
în zeci de mii de cioburi yoctometrici
adună-mi chakrele cu limba de prin pseudoaltare
țese-mi gingășia printre gingii
să nu mai plece
împletește-mi cu patos smerenie-n timp
&dă-mi voie iubire să simt
Autor: Dragoș-Ovidiu Măntoiu
